Main menu

header

630 10 1de Roxana Istudor şi Alexandru Filcu

Cunoscut și sub denumirea populară de lichen de piatră, mușchiul de munte este un aliat de secole al medicinei tradiționale. Chiar dacă mai are unele secrete de dezvăluit, această plantă și-a consacrat renumele de vindecător al unor afecțiuni dintre cele mai grave.

Soluţie de urgență pentru locuitorii izolați

În mod tradițional, mușchiul de munte este considerat a avea puternice efecte antibiotice și mulți nutrienți. Este una dintre foarte puținele plante medicinale cu o calitate unică: acționează în același timp și ca un tonic, dar și ca un relaxant la nivelul sistemului digestiv. Folosită de secole în medicina chineză, dar și în cea europeană, mai ales în zonele nordice, planta a constituit un remediu de urgență pentru locuitorii din regiunile izolate, dar, mai mult, și hrană, grație faptului că are în componență foarte mult amidon (70%). Tradițional, a intrat, generație după generație, și în componența meniurilor specifice, aducând dublul avantaj al nutrienților și tratamentului.

Învinge tusea uscată

Încă din vechime, mușchiul de munte a fost utilizat ca un remediu împotriva tusei. S-a observat că are o acțiune semnificativă asupra membranelor sistemului respirator, iar ca urmare a fost utilizat pe scară largă pentru tratarea problemelor pulmonare, calmarea tusei uscate și a acceselor de tuse convulsivă, precum și pentru ameliorarea tuberculozei. Aceste afecțiuni au făcut ravagii în toate epocile și încă sunt foarte prezente în societatea contemporană. Ca atare, ceaiul de mușchi de munte a fost una dintre primele opțiuni de tratament, grație calității de a acționa benefic asupra membranelor faringiene. Infuzia se obține dintr-o linguriță cu mușchi, ce se opărește cu 250 ml apă fierbinte în care s-a dizolvat un vârf de cuțit cu bicarbonat de sodiu. După ce clocotește timp de cinci minute, ceaiul se lasă la răcit, apoi se strecoară și se îndulcește. Se bea rece pentru oprirea vărsăturilor și cald pentru celelalte afecțiuni în care este recomandat.

De folos în sindromul colonului iritabil

Mușchiul de munte are o remarcabilă acțiune tonică asupra apetitului, dat fiind faptul că stimulează secreția biliară și pancreatică, mărind astfel pofta de mâncare. În paralel, intervine cu succes și pentru calmarea gastritei, acționând și împotriva ulcerului sau a refluxului esofagian. Mai mult, specialiștii consideră că planta poate fi utilizată și în situaţii mai grave, de afecțiuni digestive cronice, inclusiv în cazul sindromului colonului iritabil și al intoxicațiilor alimentare. De asemenea, intervine în reglarea cantității de acid gastric și este utilizată pentru combaterea malnutriției. Pentru cei care preferă tratamentul cu pulbere, specialiştii recomandă câte o linguriţă cu plantă măcinată foarte fin, de patru ori pe zi. Pulberea se ţine sub limbă timp de zece minute, apoi se înghite cu ceai de tei sau de sunătoare.

Luptă cu cancerul

Datorită acidului usnic pe care îl conține, mușchiului de munte i se atribuie o puternică acțiune antibiotică. Totodată, este renumit pentru rezultatele contra vărsăturilor de care suferă femeile însărcinate. Unul dintre efectele care demonstrează forța terapeutică a mușchiului de munte este acțiunea în lupta cu cancerul. „Planta are o putere extraordinară să tempereze efectele nocive ale radioterapiei şi este utilă pentru bolnavii care fac chimioterapie, ajutându-i să suporte mai uşor reacţiile tratamentului”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Pentru că muşchiul de munte este o plantă amară, este preferată în multe cazuri folosirea acestuia sub formă de tinctură. Aceasta se procură de regulă de la magazinele de specialitate. În cazul în care o preparați în casă, este nevoie de 20 g plantă uscată şi de 100 ml alcool de 70 de grade. Mușchiul de munte se lasă să se macereze în alcool timp de opt zile. Apoi se strecoară şi se consumă câte zece picături, turnate pe o bucată de pâine, de trei ori pe zi.

SFAT. Tratamentul cu mușchi de munte se administrează la recomandarea medicului.

În doze prea mari sau dacă se utilizează excesiv de mult timp, mușchiul de munte poate avea ca efecte amețeala, iritația gastrică sau poate crea probleme ficatului

Considerat un aliment

Deşi este o plantă cu efecte remarcabile în cazul multor afecţiuni grave, mușchiul de munte este mai puțin cunoscut în interiorul civilizației urbane moderne. Cu atât mai semnificative sunt certele proprietăți terapeutice ale plantei: infuzia de mușchi de munte este indicată în afecţiuni ale pancreasului, în boli de piept, în anorexie. Preparatele din acest mușchi au proprietăţi tonice, analeptice (acţionează asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori), emoliente și calmante (pentru aparatul respirator și cel digestiv). Mușchiul de munte este considerat un aliment, din plantă obţinându-se chiar și zahăr (substanţa specifică, lichenina, este un polizaharid).