Main menu

header

de Claudia Tarţa

Dansul reprezintă un limbaj universal, întâlnit la toate civilizaţiile din cele mai vechi timpuri. Dansul sportiv este considerat o artă, un sport complet şi complex, deoarece presupune mişcare, relaţionare, comunicare, omogenitate, trăire, emoţie, sincronizare, expresivitate, energie, romantism, senzualitate şi enumerarea poate continua.

Nu-i obligaţi să facă ceva ce nu le place!
Comunicarea nonverbală joacă un rol esenţial în cadrul acestui sport, deoarece în competiţii sunt punctate mişcarea corpului, gesturile, postura, mimica, vestimentaţia. De ce am afirmat că este un sport-artă? Deoarece pune accent atât pe „creator” (dansatorul sau perechea de dansatori), cât şi pe „creaţie” (dansul şi mesajul transmis).
Am ales acest subiect deoarece am avut plăcerea să cunosc o serie de copii şi tineri care practicau acest sport minunat. După ce i-am cunoscut am reuşit să aflu motivele reale pentru care nu performau aşa cum îşi doreau antrenorii lor. Practicarea acestui sport nu implică numai corpul, ci şi mintea şi sufletul copilului. Aşa că este nevoie de talent, pasiune şi spirit de sacrificiu pentru practicarea acestui sport. De aceea nu trebuie să obligaţi copiii să înveţe dansul sportiv dacă nu îşi doresc acest lucru.

Este important şi partenerul ales
Cei despre care vă povestesc aveau înclinaţii spre dans, dar le lipsea cu desăvârşire motivaţia. Important este şi partenerul cu care dansezi. Trebuie să fie o persoană cu care te potriveşti, cu care reuşeşti să formezi un întreg, să te completezi, cineva care să iubească dansul la fel de mult ca şi tine pentru a face faţă antrenamentelor şi concursurilor.
Este un sport minunat, graţios plin de emoţie şi expresivitate, reprezentând o modalitate de a-ţi exterioriza universul interior. Este păcat să chinuim copiii să practice acest sport solicitant dacă nu-şi doresc acest lucru! Eşecul înregistrat în competiţii nu-i va motiva mai mult, ci, dimpotrivă, se vor simţi incapabili şi vor dezvolta sentimente de inferioritate faţă de ceilalţi („nu sunt bun de nimic!”).
Când alegeţi un sport, făceţi-o de comun acord cu copilul, studiindu-i în prealabil aptitudinile, astfel îl veţi ajuta să aibă succes şi să dobândească încredere în forţele proprii.