de Claudia Tarţa
Începând cu creşa sau cu grădiniţa şi continuând cu celelalte forme de învăţământ, copiii intră într-o lume nouă, plină de provocări şi de cerinţe, o lume în care trebuie să evolueze, să se adapteze şi să lege prietenii. Sunt copii mai retraşi, mai timizi, ataşaţi foarte mult de părinţi sau de persoanele care îi cresc, ce se adaptează mai greu acestor situaţii noi, şi atunci trebuie încurajaţi şi susţinuţi de familie.
Este necesar să fie pregătit din timp
Trebuie spus că momentul despărţirii de părinţi este destul de dureros, deoarece se instalează frica de abandon. Copilul se gândeşte: „De ce mă lasă aici?”, „De ce nu mai stă cu mine?”... Pentru acest moment el trebuie să fie pregătit, trebuie să i se explice de ce este dus într-un loc unde nu cunoaşte pe nimeni, unde va trebui să stea câteva ore pe zi. Chiar dacă cel mic pare că nu înţelege, este necesar să i se spună de ce se recurge la această situaţie.
Sunt cazuri în care cel mic refuză grădiniţa, chiar după o perioadă îndelungată în care a mers fără probleme. Ca părinţi, interesaţi de starea copilului nostru, ne punem întrebări de genul: „Ce se întâmplă?, „Ce-l deranjează?”, „De ce nu-i place?”. M-am confruntat cu câteva situaţii de acest gen şi, la rândul meu, am încercat să înţeleg de ce, chiar şi după doi ani de frecvenţă, sunt copii care nu se adaptează programului. În acest caz ar trebui să ne punem întrebări legate de comportamentul celui mic.
Impulsionaţi-l să socializeze!
În general, copiii trebuie susţinuţi foarte mult de părinţi, deoarece ei sunt speriaţi de tot ce este în afara mediului lor securizant - casa - şi nu pot fi lăsaţi în speranţa că timpul le rezolvă pe toate, deoarece starea lor se va croniciza şi vor deveni antisociali. Acest gen de copii trebuie ajutaţi să iasă din carapacea lor, învăţaţi să socializeze, impulsionaţi să stabilească relaţii cu ceilalţi, înscrişi la cluburi sportive sau, în funcţie de abilităţi şi talente, la cercuri educative, pentru a-i ajuta să se integreze în societatea în care trăiesc. De multe ori, părinţii greşesc, deoarece nu ştiu cum să comunice cu cei mici sau poate fi vorba chiar despre felul de a fi al copilului.
