Main menu

header

de Claudia Tarţa

A înţelege copilul şi a-l ajuta să-şi contureze şi să îşi dezvolte personalitatea reprezintă cele mai grele sarcini pe care le au părinţii. În numărul trecut v-am prezentat prima dintre cele opt etape pe care psihanalistul Erick Erikson le defineşte la fiecare individ pe parcursul evoluţiei sale. Potrivit specialistului german, felul în care acestea se derulează ne influenţează personalitatea.

Autonomie versus îndoială
A doua criză are loc în copilăria mică, între 1 şi 3 ani, şi se referă la „autonomie versus îndoială”. Este stadiul în care se dezvoltă sentimentul de autonomie, încrederea în sine, adică cel mic doreşte să facă anumite lucruri, chiar dacă greşeşte. Încurajările primite din partea părinţilor îi vor dezvolta siguranţa. Dacă adulţii îl vor descuraja şi ridiculiza vor împiedica dezvoltarea încrederii în sine, copilul devenind ruşinos şi retras.

Iniţiativă versus culpabilitate
A treia criză are loc în copilăria mijlocie, între 3 şi 6 ani, şi se referă la „iniţiativă versus culpabilitate”. Este momentul în care cel mic începe să exploreze, să-şi descopere abilităţi motorii noi, să aibă iniţiativă şi să interacţioneze mai mult cu cei din jur. Va încălca multe reguli, dar este important ca adulţii să traseze limite şi să-i explice că nu este permis orice. În schimb, intervenţia educaţională neadecvată poate duce la dezvoltarea sentimentului de teamă de pedeapsă, considerând că orice iniţiativă pe care o are este greşită.

Competenţă versus inferioritate
A patra criză are loc în aşa-zisa copilărie mare, între 6 şi 12 ani, şi se referă la „competenţă versus inferioritate”. Este stadiul în care copilul achiziţionează cunoştinţe şi deprinderi predominant prin intermediul şcolii. În momentul începerii studiilor apare tendinţa părinţilor de a face comparaţie între propriul copil şi cel al prietenilor sau al vecinilor. Acest fapt poate conduce la dezvoltarea sentimentului de inferioritate, deoarece micuţul va simţi că nu se va ridica niciodată la nivelul pretenţiilor părinţilor săi.
În numărul viitor al revistei noastre vom explora împreună teoria lui Erikson cu privire la perioada de adolescenţă, atunci când mulţi părinţi pierd puntea de comunicare cu odraslele lor.