Main menu

header

de Claudia Tarţa

Numeroşi cercetători în psihologie au încercat de-a lungul timpului să definească etapele formării şi dezvoltării personalităţii umane. Printre aceştia s-a remarcat şi Erick Erikson. Pentru a vă ajuta să vă înţelegeţi şi să vă ajutaţi copiii şi să stabiliţi o punte de comunicare cu aceştia, pe care să o menţineţi tot restul vieţii, vă vom prezenta pe parcursul a câteva numere din revista noastră cele opt etape ale conturării personalităţii formulate de psihanalistul de origine germană.

Opt etape ale formării personalităţii
Cel mai mare merit al lui Erick Erikson, cunoscut atât pentru distincţiile primite în domeniul psihanalizei, cât şi pentru calităţile sale de scriitor, este că a conturat opt etape ale formării personalităţii, nu cinci cum identificase anterior Sigmund Freud. El a mai introdus un principiu de referinţă în psihologie, şi anume reciprocitatea influenţei dintre generaţii. Dacă Freud a spus că părinţii determină dramatic evoluţia copiilor, Erikson a afirmat că şi părinţii sunt, la rândul lor, sub influenţa copiilor, iar aceste influenţe reciproce pot afecta mai multe generaţii.
Potrivit teoriei lui Erikson, pe parcursul evoluţiei sale, fiecare individ trece prin opt momente de criză, iar felul în care acestea se rezolvă îi influenţează personalitatea. Psihanalistul de origine germană a fost primul care a susţinut că dezvoltarea personalităţii continuă şi după perioada adolescenţei. El a considerat că fiecare etapă de dezvoltare este caracterizată prin evenimente şi conflicte, sarcini pe care copilul, adolescentul şi adultul trebuie să le parcurgă, încercând să le soluţioneze adecvat pentru fiecare vârstă sau etapă.

„Încredere versus neîncredere”
Prima criză are loc de la naştere până la vârsta de 1 an şi se referă la „încredere versus neîncredere”. În acest stadiu, bebeluşul este total dependent de cei din jur. Satisfacerea corespunzătoare a nevoilor sale în această etapă va conduce la dezvoltarea unei atitudini încrezătoare faţă de viaţă şi faţă de mediul în care trăieşte. În schimb, dacă cei care au grijă de el nu-i satisfac nevoile existenţiale corespunzător, vor determina dezvoltarea sentimentelor de neîncredere, teamă şi suspiciune în tot ce îl înconjoară.
În numărul viitor vom prezenta alte etape ale personalităţii umane enumerate în teoria psihanalistului Erick Erikson.