O fobie reprezintă o frică identificabilă şi persistentă, ce este excesivă sau iraţională şi este declanşată de prezenţa sau anticiparea unui anume obiect sau a unei situaţii. Copiii şi adolescenţii, având una sau mai multe fobii, devin întotdeauna neliniştiţi când sunt expuşi respectivului obiect sau situaţii. Fobiile comune includ frica de animale, de sânge, de înălţime, de spaţii închise sau de zbor. În cazul copiilor şi al adolescenţilor, o frică identificată trebuie să dureze mai mult de şase luni pentru a fi considerată o fobie.
Fobia specifică Anxietatea este asociată cu un anume obiect sau situaţie neaşteptată. Obiectul şi situaţia ce provoacă teamă sunt evitate, anticipate cu frică sau suportate cu o atât de mare frământare, încât interferează cu rutina şi cu activităţile normale.
Tulburarea prin panică, cu sau fără agorafobie Această situaţie reprezintă o perioadă imprevizibilă, neaşteptată, de frică intensă sau disconfort, caracterizată prin respiraţie rapidă, ameţeală, buimăceală, tremurat, frica de a pierde controlul şi un puls rapid (numit atac de panică). Simptomele pot dura şi câteva ore, dar, în mod obişnuit, maximul este atins după zece minute. Agorafobia este definită ca fiind frica de spaţii deschise, cum ar fi frica de a fi afară sau de a fi singur acasă.
Fobia socială Fobia socială reprezintă frica de fi sau de a acţiona într-o anume situaţie socială, într-un cadru adecvat vârstei, cu participanţi din aceeaşi grupă de vârstă.
Mutismul selectiv Această stare patologică de nelinişte se manifestă prin imposibilitatea de a vorbi în anumite situaţii sociale în cazul unui copil sau adolescent care, în orice alte situaţii, discută şi se comportă normal.
Moştenire genetică? Cercetările efectuate sugerează faptul că atât factori genetici, cât şi mediul înconjurător contribuie la declanşarea fobiilor. Anumite fobii au fost asociate cu o primă întâlnire traumatizantă cu obiectul sau cu situaţia ce provoacă frică. Specialiştii nu au demonstrat încă dacă o fobie se poate dezvolta totuşi numai pe moştenire genetică, fără existenţa unei situaţii care să o declanşeze. În numărul viitor al revistei noastre vă vom prezenta categoriile de persoane predispuse la fobii, precum şi simptomele şi tratamentul recomandat pentru aceste stări. (va urma) Veronica Zărescu
O fobie reprezintă o frică identificabilă şi persistentă, ce este excesivă sau iraţională şi este declanşată de prezenţa sau anticiparea unui anume obiect sau a unei situaţii. Copiii şi adolescenţii, având una sau mai multe fobii, devin întotdeauna neliniştiţi când sunt expuşi respectivului obiect sau situaţii. Fobiile comune includ frica de animale, de sânge, de înălţime, de spaţii închise sau de zbor. În cazul copiilor şi al adolescenţilor, o frică identificată trebuie să dureze mai mult de şase luni pentru a fi considerată o fobie.