de Gheorghe Zmaranda
Călătoriile în natură trebuie făcute întotdeauna cu simț de răspundere, cu înțelegerea faptului că natura și viețuitoarele ei nu ne sunt tributare cu nimic și că prezența noastră în habitatele naturale ale unor specii de animale periculoase implică niște riscuri. Se vorbește în ultima perioadă despre pre- zența șerpilor veninoși și a situațiilor de criză pe care întâlnirea cu ei o poate genera. Evident că imaginea creată nu este una favorabilă șerpilor veninoși și că de cele mai multe ori aceștia sunt omorâți. Prejudecățile legate de existența lor periclitează însă integritatea lanțului trofic, de aceea trebuie să privim șerpii ca pe niște actori importanți în marele ciclu al vieții sălbatice. Este important ca atunci când plecaţi în expediții în natură să aveţi o conduită preventivă și să știţi să acționaţi în cazul în care sunteţi mușcați de o viperă sau întâlniţi o astfel de victimă. Sursa informațiilor următoare o reprezintă Salvamont Salvaspeo Bihor.
Trei specii de șerpi din zece sunt veninoase
„În România există zece specii de șerpi, răspândite de la malul mării și până spe vârfurile munților, dar doar trei specii sunt veninoase. În ordinea potenței veninului avem , vipera comună și vipera de stepă. Șerpii veninoși din țara noastră sunt în general ușor de recunoscut datorită dimensiunilor mici, sub un metru, și al desenului geometric de pe spate. Există însă și exemplare complet negre, predominant aparținând speciei Vipera berus. Un indiciu important pentru identificare este și atitudinea șarpelui. Viperele se retrag atunci când se simt descoperite sau ameninţate. Niciodată nu vor veni către observator, spre deosebire de alte specii. Cea mai problematică mușcătură este cea a viperei cu corn. Este cea mai mare dintre speciile de la noi și prin urmare cantitatea de venin este mai ridicată comparativ cu ruda sa, vipera comună”, spune Vlad Cioflec, herpetolog.
„Nu muşcă decât atunci când sunt atacaţi sau surprinşi”
Potrivit specialiștilor de la Salvamont Salvaspeo Bihor „trei sferturi dintre muşcăturile de şarpe apar la persoanele care prin proprie decizie ating şerpii şi sunt imprudente. Şerpii veninoşi nu muşcă decât atunci când sunt atacaţi sau surprinşi”. Pentru prevenirea unei situații de urgență asigurați-vă că aveți picioarele integral acoperite, astfel riscul de a fi mușcați scade. Trebuie să fiți vigilenți atunci când vreți să vă așezați pe pământ sau pe pietre și să vă asigurați că nu sunt vipere prin preajmă. În cazul unei întâlniri cu un șarpe veninos păstrați distanța, iar dacă sunteți foarte aproape de el nu vă mișcați și cel mai probabil se va retrage el.
Semne și simptome
Manifestările clinice ale mușcăturii de viperă depind de mai mulți factori: cantitatea de venin injectat, localizarea mușcăturii, starea de sănătate a victimei. Veninul poate să ducă la apariția unor efecte atât locale, cât și sistemice (ale întregului organism), urmate rareori de deces, decesele survenind în special la copii (din cauza unei doze mai mari de venin raportat la greutate) și la vârstnici. Semnele și simptomele mușcăturii de viperă sunt: locale, respectiv urme ale mușcăturii, edem local, flictene (vezicule) hemoragice; sistemice (generale) și anume febră, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, lipotimie („leșin”), dificultăți de respirație, durere toracică, convulsii, comă, alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, soc anafilactic (edem al feței, limbii, căilor aeriene, dificultăți de respirație, tensiune arterială prăbușită, puls periferic nepalpabil). Clasificarea mușcăturilor de viperă se face în funcție de gradul de toxicitate, astfel: Gradul 0 (fără reacție toxică) - urme ale mușcăturii, fără edem („umflare”) local; Gradul 1 (reacție toxică minimă) - edem („umflare”) local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică; Gradul 2 (reacție toxică moderată) - edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie); Gradul 3 (reacție toxică severă) - edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.
Se curăță rana și se aplică o fașă elastică aproape de ea pentru a limita răspândirea veninului
Este foarte important ca în această situație de criză victima să fie liniștită și să se evite pe cât posibil orice mișcare a acesteia. Se recomandă ca pacientul să fie întins pe spate (sau în poziție laterală de siguranță, dacă este inconștient). Asigurați-vă că șarpele s-a îndepărat și nu mai există iminența unui alt atac. Trebuie apelat imediat Numărul Unic de Urgență 112 sau Dispeceratul Național Salvamont, apel în timpul căruia trebuie să oferiți informații cu privire la incident, la locația în care vă aflați și la starea victimei. Ca măsuri de prim-ajutor ce pot fi acordate la fața locului sunt curățarea plăgii cu apă oxigenată sau cu apă curată. Se scot eventualele inele, brățări sau altele asemenea de la nivelul membrului mușcat, deoarece în caz de apariție a edemului, înlăturarea lor va fi foarte dificilă, iar acestea vor acționa ca un garou. În apropiere de mușcătură se aplică un pansament cu o fașă elastică. Aceasta are rolul de a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă acesta este indicat). Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns pentru a nu împiedica circulația sangvină arterială. Acesta trebuie să permită introducerea sub el a unui deget.
Trusa de prim-ajutor poate fi dotată cu sisteme de autoinjectare cu adrenalină
„Membrul mușcat se imobilizează într-o atelă pentru a împiedica contracțiile musculare care favorizează circulația limfatică. Membrul respectiv va fi menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul cordului și nu mai sus decât acesta. Șocul anafilactic se tratează de urgență prin administrarea de adrenalină. Există în farmacii sisteme de autoinjectare cu adrenalină (Anapen, Epipen) intramuscular care pot fi incluse în baremul trusei de prim-ajutor (dacă persoana se cunoaște cu alergii severe). Pe lângă administrarea de adrenalină este utilă și administrarea de antihistaminice (acestea pot fi administrate și în reacțiile anafilactice mai ușoare, iar adrenalina se administrează doar în formele severe - șoc anafilactic). În caz de instalare a stopului cardio-respirator se aplică manevre de resuscitare cardio-pulmonară, iar pacientul va fi transportat la spital pe targă, evitându-se mobilizarea acestuia (pacientul nu va umbla). Serul antiviperin se va administra doar la spital, dacă gradul de toxicitate este moderat-sever”, susțin specialiștii de la Salvamont Salvaspeo Bihor.