de Gheorghe Zmaranda şi Silviu Ghering
„Situat în vârful piramidei trofice, lupul este una dintre cele mai importante specii de carnivore care reglează viabilitatea populațiilor de faună sălbatică din fondurile de management cinegetic. Carnivor prin excelență, lupul este, alături de râs şi urs, un prădător care elimină animalele bolnave sau bătrâne și asigură astfel reproducerea unor indivizi sănătoși, viguroși, capabili să mențină pe termen lung populații viabile din punct de vedere al mărimii şi structurii. De asemenea, lupul controlează și populațiile de mesocarnivore (vulpe, șacal etc.) cu care se află în competiție pentru hrană, dar este și un consumator de mamifere mici sau păsări”. Afirmațiile de față îi aparțin lui Silviu Chiriac (foto), expert în conservare carnivore mari de la Agenţia de Protecţie a Mediului Vrancea. Pe 30 noiembrie dacii celebrau acest animal magnific, iar sărbătoarea inițiată de ei a trecut bariera timpului până acum. De Sfântul Andrei ne amintim și de lupi. De Ziua Lupului. Așa că, prin prisma vastei experiențe a intervievatului nostru, ne-am propus să descoperim lupul, dincolo de toate legendele atribuite, așa cum este el. Un justițiar de excelență, indispensabil naturii.
„Numărul de indivizi dintr-o haită poate varia între 3 şi 11 lupi”
- Ce știm până acum despre lupi?
- Lupul este un prădător tipic, oportunist, adaptabil care se hrăneşte cu ceea ce este disponibil sau accesibil în habitatul în care trăieşte. De regulă, consumă ungulate (copitate) sălbatice acolo unde acestea sunt abundente şi se îndreaptă către ungulate domestice sau alte resurse de hrană (mamifere de talie mică, fructe de pădure sau chiar deşeuri) acolo unde habitatul este puternic antropizat. Studii desfășurate în Munţii Vrancei, au arătat că dieta lupului se bazează pe ungulate sălbatice atât iarna (91%-94%), cât şi vara (63%-80%). Între speciile de ungulate sălbatice, mistreţul este specia cea mai abundentă, fiind cu precădere selectat. Ungulatele domestice apar în proporţii scăzute (iarna 1,8%-2,1%, vara 6,1%-12,9%), iar în timpul verii poate fi observată o creştere semnificativă a prezenţei câinelui în dieta lupului (iarna 4%-5%, faţă de vara 12%-21%).
- Cum „funcționează” o haită de lupi?
- O haită este, de regulă, formată dintr-o pereche reproducătoare, puii acesteia din anii anteriori, precum și frați ai acestora sau lupi neînrudiți. Numărul de indivizi dintr-o haită poate varia, în medie, între 3 și 11 lupi. Studii genetice efectuate în zone- pilot din Carpaţii Orientali, în cadrul proiectului WOLFLIFE, au arătat că mărimea medie a unei haite în sezonul de iarnă este de 3-7 indivizi/haită. (LIFE13NAT/RO/ 000205). În perioada desfășurării studiului, numărul maxim de lupi observaţi într-o haită a fost de 9 indivizi, observaţia fiind făcută pe baza unor înregistrări video cu camere automate (camera-traps). Mărimea medie a unei haite în acest sector al Carpaţilor este similară cu cea raportată în Polonia sau alte zone din Europa centrală. Teritoriul (de dimensiuni variabile) este format din zonele de hrănire/vânătoare, de reproducere, de odihnă și rutele de deplasare (Mech 1970), iar limitele sunt permanent marcate prin intermediul a diverse marcaje olfactivo-vizuale (urină, zgârieturi, secreții glandulare) și acustice (urlete). În timpul verii (aprilie-septembrie), mărimea teritoriului este mai redusă ca urmare a implicării haitei în creșterea puilor. Comparativ, în timpul iernii (octombrie-martie), când puii sunt suficient de mari pentru a se deplasa împreună cu haita, suprafața utilizată a teritoriului este mai mare pentru a spori eficacitatea exploatării prăzii.
„A avut o evoluţie îndelungată, atribuită perioadei cuprinse între Pliocen şi Pleistocenul timpuriu”
- Lupii reprezintă o verigă importantă a lanțului trofic. Ce ar declanșa dispariția lor?
- Sunt bine cunoscute situațiile din țările vest europene unde lipsa carnivorelor din lanțurile trofice naturale a dus la o explozie a numărului populațiilor speciilor de ungulate, care, pe lângă înregistrarea unor regrese din punct de vedere biologic, au generat o degradare accelerată a vegetaţiei. Ca urmare, a fost necesară adoptarea unor măsuri de protecţie a culturilor silvice, a plantaţiilor, pepinierelor şi mai ales alocarea unor fonduri uriaşe pentru compensarea pagubelor produse culturilor agricole.
- Câte specii de lup există în lume și câte în România?
- Studiile genetice şi morfologice sugerează că lupul a avut o evoluţie îndelungată, atribuită perioadei cuprinse între Pliocen şi Pleistocenul timpuriu, fiind originar din Eurasia. Specia Canis lupus cuprinde 38 de subspecii. Lupul este cel mai mare membru, excepție făcând anumite rase de câini (Canis lupus familiaris). În Europa s-au identificat cinci populaţii de lup distincte din punct de vedere genetic, distribuite de-a lungul unei axe nord-sud. Lupii din România par a forma un grup separat de lupii din Polonia, Germania şi Alpi, dar prezintă haplotipuri specifice sud-estului Europei. Studii genetice aprofundate asupra populaţiei de lup din România sunt necesare pentru a determina dacă între Carpaţi şi populaţia Dinarico-Balcanică există un flux genetic.
„Analiza genetică este cea mai folosită metodă pentru a estima mărimea populaţiilor de mamifere“
- În ce regiune a țării sunt concentrate cele mai multe populații de lup?
- Populația de lupi din România este parte a populației mari din lanțul Munților Carpați. În România populația de lup ocupă circa 149.500 kmp. Această suprafață este situată, în principal, în Munții Carpați (bioregiunea alpină), dar există, de asemenea, zone în care lupul este prezent în bioregiunea continentală în platoul Transilvaniei și pe dealurile din afara lanțului carpatic.
- Pe baza căror indicatori se fac estimările privind numărului lupilor?
- În cadrul proiectului LIFE13NAT/ RO/000205 „Implementarea celor mai bune practici pentru conservarea in-situ a speciei Canis lupus la nivelul Carpaților Orientali” - WOLFLIFE, desfășurat în perioada 2014-2018, au fost implementate mai multe metode. Una dintre ele a presupus instalarea stațiilor de captură foto, spre exemplu. Acestea au fost amplasate în zonele-pilot cu scopul de a asigura înregistrarea cu captură foto a prezenței lor și a numărului de indivizi. Metoda permite colectarea de informații cu privire la prezența și numărul lupilor în haită. Identificarea urmelor pe zăpadă este utilizată cel mai frecvent datorită costurilor reduse, diferențele între studii fiind înregistrate doar la interpretarea datelor. Această metodă permite numărarea lupilor dintr-o haită și este dezvoltată pe baza identificării și urmăririi urmelor de lup în zăpadă. O altă metodă este Wolf-howling, bazată pe comunicarea sonoră între haite și indivizi. Este folosită pentru a localiza haitele de lupi și indivizi solitari, dar este, de asemenea, utilizată pentru a estima numărul minim de indivizi dintr-o zonă. Metoda poate fi folosită şi pentru a identifica numărul de pui într-o haită. Analiza genetică este cea mai utilizată metodă pentru a estima mărimea populațiilor de mamifere. Permite identificarea structurii pe sexe a populației, a numărului minim al lupilor și estimarea abundenței.