Main menu

header

803 24 6de Călin Popa şi Florica Pintea

Este binecunoscut faptul că pisicile sunt acele animale de companie cu personalități foarte puternice, de o mare diversitate și cu o individualitate pregnantă. Cercetătorii i-au studiat și pe stăpânii felinelor și au descoperit atitudini interesante față de instinctele acestora.

Potențial de a decima păsăretul

Pisicile de companie ucid păsărele și reptile din ce în ce mai rar în lumea contemporană, care le ține captive răsfățate în apartamente încălzite și pe paturi cu saltele cu spumă cu memorie. Cu alte cuvinte, pisicile au parte de cele mai bune locuri din casă, sunt lăsate să doarmă liniștite oriunde au chef, hrănite bine, alintate de fiecare dată când își doresc asta. Și nu li se cere nimic în schimb. În acest tablou binecunoscut, experții britanici de la Universitatea Exeter au avut curiozitatea să studieze relația dintre stăpânii de pisici și „instinctul ucigaș” care din când în când iese la suprafață și le determină pe feline să aducă pe balcon câte o biată vrabie „lichidată” după o incursiune pe afară. În ciuda avertismentelor repetate ale susținătorilor drepturilor animalelor, care atrag atenția că cele zece milioane de pisici de companie care există doar din Marea Britanie au potențialul de a decima păsăretul dacă sunt lăsate în voia instinctelor, stăpânii sunt în general protectori cu acest obicei al felinelor de casă.

Grija pentru mediu versus iubirea pentru animalul de companie

După studierea atitudinii a zeci de stăpâni de pisici, s-au putut cristaliza cinci tipologii distincte. Astfel, unii dintre stăpâni apără foarte vocal dreptul natural al pisicilor lor de a ucide zburătoarele atunci când se plimbă pe afară, alți stăpâni nu realizează ce fac iubitele lor feline și nici nu se sinchisesc prea mult de perspectiva ca acestea să dea iama prin păsările din zonă, alții evită subiectul și nu au nimic împotriva pornirilor criminale ale pisicii atâta vreme cât nu trebuie să adune penele de pe verandă, pe ultimele locuri situându-se stăpânii care își fac griji tot pentru pisica-vânător de ocazie și, în fine, stăpânii conștienți că trebuie să combată acest obicei al felinelor de apartament. Asta în cazul în care felinele ar putea fi determinate să facă ceva… „Deși am descoperit o varietate de perspective, majoritatea stăpânilor de pisici nu ar fi de acord să le țină numai în casă doar de dragul echilibrului mediului înconjurător. În aceste condiții, nu vor putea fi impuse reguli publice pe această direcție”, afirmă specialistul Sarah Crowley.

„Intervenția corectă care ar putea susține eforturile conservaționiștilor ar putea merge pe două direcții: pe de o parte, îmbunătățirea relației stăpân-pisică, iar pe de altă parte, armonizarea conflictului care se naște în interiorul stăpânilor de feline care știu că animalele lor iubite ucid alte viețuitoare la care de asemenea oamenii țin“ (Sarah Ellis, purtător de cuvânt al organizației iCatCare)