de Roxana Istudor şi Florica Pintea
Masculii multor specii se dovedesc tați de excepție, care pun totul la bătaie pentru supraviețuirea puilor lor.
Pinguinii imperiali clocesc nemișcați în gerul arctic
Unii dintre cei mai devotați tați din natură sunt pinguinii imperiali. În clipa în care face oul, femela este atât de epuizată nutrițional, încât trebuie să plece imediat să se hrănească. Pe toată această perioadă, tatăl preia oul, pe care îl menține cu grijă la căldură, acoperit de blana de pe abdomen. Își ia rolul atât de în serios, încât nu se clintește de la datorie, nu mănâncă și aproape nu se mișcă, chiar și timp de două luni, suportând vitregia vremii arctice. Mai mult, dacă puiul iese din ou și femela nu s-a întors, tatăl pinguin îi furnizează nutrienți urmașului cu un fel de „lapte” pe care îl produce în esofag.
Caii-de-mare „nasc” cu contracții
Caii-de-mare sunt uluitori când vine vorba despre puii lor. Sunt singura specie din regnul animal în care masculii duc sarcina. Mai precis, femelele depun ouăle în abdomenul masculilor, acesta le fertilizează și le menține în interiorul corpului său timp de 45 de zile, după care „nasc” căluți-de-mare complet formați. Pe deasupra, au de îndurat și toate contracțiile necesare acestui rezultat!
Gorila mascul își „educă” urmașii
Un tată gorilă aflat în fruntea unui clan poate avea în grijă și 30 de exemplare. Pentru toți trebuie să găsească hrană și are menirea de a-i apăra. Ca șef de familie, masculul gorilă este în primul rând foarte atent cu mama puilor săi, apoi cu aceștia, pe care îi apără (dacă alte gorile i-ar cuceri teritoriul, i-ar ucide urmașii), îi îngrijește cu drag și îi „educă” cu atenție. Mai precis, îi învață tot ceea ce trebuie să știe despre viața de fiecare zi și, de asemenea, intervine atunci când aceștia se iau la harță, menținând ordinea și ierarhia până când puii săi ajung la vârsta adolescenței.
Tamarinul auriu, „bona” perfectă
De la vârsta de două săptămâni, puii de tamarin auriu sunt cărați în spate de masculii speciei în permanență. La fiecare câteva ore, tații îi predau pe cei mici mamelor, care îi alăptează timp de circa 15 minute, apoi își reiau îndatorirea prețioasă. Când puii ajung la patru săptămâni de viață, adaugă în dietă fructe moi. Tot tatăl are grijă ca să descojească și să mărunțească bananele, precum și să hrănească urmașul. Treaba de „bonă” cu program întreg nu se termină până când cel mic nu a împlinit vârsta de 7 săptămâni.
Vulpoiul și joaca „inteligentă”
În general, masculii de vulpe roșie sunt tați toleranți, care se joacă mult cu puii lor. Atât timp cât aceștia sunt foarte mici, se pot baza pe el ca pe un serviciu de livrare de mâncare, întrucât nu trece nicio zi fără ca tatăl să nu vină cu hrana „la nasul” celor mici. Apoi, în momentul în care puii împlinesc trei luni, acest obicei este întrerupt. Dar, spre deosebire de tații din multe alte specii, vulpoiul nu-și abandonează puii, ci aduce în continuare mâncare, dar o îngroapă în apropierea adăpostului, pentru a-i învăța pe urmași, tot printr-un fel de joacă, să muncească atunci când vor să se hrănească.
Câinii sălbatici livrează masa la timp
Puii câinilor sălbatici sunt la fel de zburdalnici și de curioși ca ai celor domestici. Dar viața în sălbăticie nu are nimic în comun cu protecția şi confortul oferite de om animalului său de companie, așa că părinții puilor de câini africani trebuie să găsească o cale de „a-i ține aproape” de bârlog, pentru a-i feri de nenumăratele primejdii. Așa că tații au grijă ca în fiecare zi să revină de la vânătoare cu burțile pline de carne, pe care, odată ajunși la pui, o regurgitează, asigurându-se astfel și că urmașii beneficiază de toți nutrienții necesari creșterii, precum și că puii nu se aventurează departe, riscându-și viața.
Flamingo, monogamie și devotament
Masculii flamingo sunt o minune din perspectiva vieții în doi, ca și a grijii pentru urmași. Chiar dacă trăiesc în grupuri de mii de exemplare, aceste păsări au un singur partener pe viață și, aspect destul de rar în regnul animal, își ajută perechea chiar să aleagă locul în care va fi cuibul, apoi îl construiesc împreună. Odată oul depus, masculul împarte responsabilitatea clocirii, fiecare părinte petrecând în acest scop cam același răstimp. La fel se întâmplă și după ce puiul a eclozat: cele două păsări împart toate responsabilitățile parentale în mod egal.
Broscoi cu tineretul „la purtător”
Unele specii de broaște sunt celebre pentru felul în care masculii au grijă de nenumărații lor pui. Unii îi țin ascunși în cavitatea bucală până când aceștia sunt suficient de dezvoltați să se descurce în mediul înconjurător, alții își „implantează” ouăle sub piele, de regulă în zona picioarelor, iar alții își țin mormolocii în „marsupii” pe toată perioada de creștere a urmașilor, cărându-i peste tot, așa cum fac cangurii.
Gândacul de apă gigant cară o spinare de ouă
Insectă de dimensiuni apreciabile și de regulă feroce, gândacul de apă gigant este plin de surprize când vine vorba despre rolul de tată. Astfel, după împerechere, femela îndeasă circa 150 de ouă în spinarea masculului, apoi pleacă, lăsându-l pe acesta cu toate grijile. Gândacul cară ouăle săptămâni la rând, le menține aerisite și curate, apoi le depune pentru eclozare, după ce sunt de trei ori mai mari.
Leul îşi apără puii cu viaţa
Un tată foarte atipic este leul, prădător de vârf al lanțului trofic și complet deosebit de masculii altor specii de feline când vine vorba despre sentimentele paterne. Deși nu dă mare atenție puilor și nu participă regulat la hrănirea și la „educarea” lor, leul nu ezită să înfrunte, riscându-și viața, alți lei masculi care îi invadează teritoriul, întrucât știe că primul lucru pe care l-ar face aceștia ar fi să-i omoare puii.