Main menu

header

624 28 1de Roxana Istudor şi Alexandru Filcu

Psihologii avertizează asupra unor măsuri pe care trebuie să le ia în calcul toți cei care trebuie să se despartă de animalul lor de companie, mai ales atunci când în familie există copii care pot fi extrem de afectați de moartea celui mai bun prieten, de orice rasă sau specie ar fi.

Cereți sfaturi sau apelați la cărți de specialitate

În cazul în care animalul de companie este foarte bolnav sau trebuie eutanasiat, încercați să pregătiți copiii pentru această perspectivă. Dacă sunt mai mari, vor înțelege mai ușor, întrucât știu că viața unui animal este mai scurtă în general, dar în cazul celor mici poate fi foarte dificil de trecut momentul în care pierd pentru totdeauna un prieten. Cereți sfaturi sau apelați la cărți de specialitate în situaţia în care nu sunteți siguri dacă este bine să vă informați copiii că urmează să duceți animalul la veterinar pentru ultima oară, notează „The Guardian”.

Creați o fereastră de imaginație

Este bine să fiți pregătiți pentru un tir de întrebări dificile. Cei mici ar putea asocia boala și sfârșitul animalului cu îngrijorări asemănătoare legate de dumneavoastră, ceea ce înseamnă că va trebui să știți să explicați convingător cât de puțin probabil este ca acest lucru să se întâmple. Apoi, este potrivit să le creați o fereastră de imaginație care să le permită să creadă că, într-un fel sau altul, animalul lor iubit va trăi și după acest moment și nu-i va părăsi; un iepuraș s-ar putea ascunde după o floare la plimbarea în parc, câinele drag le-ar putea apărea în vis, să alerge împreună pe o plajă etc.

Tratați episodul cu o mică ceremonie

Atitudinea copilului dumneavoastră față de animalul de companie poate fi de indiferență, de afecțiune medie sau de legătură profundă. Momentul despărțirii finale poate genera, în aceste condiții, reacții neașteptate din partea celor mici, uneori chiar diferite față de comportamentul manifestat ani întregi. Așa încât specialiștii recomandă să tratați episodul cu o mică ceremonie, un ritual de care copiii să lege amintirea animalului și care să însemne, totodată, și un soi de despărțire care să nu-i zdruncine emoțional. Și pentru că durerea copilului poate surveni mai târziu, faceți un album cu poze și amintiri amuzante despre vechiul prieten cu lăbuțe, la care cel mic să poată apela atunci când îi este dor.

„O parte din sufletul nostru rămâne adormit până în ziua în care iubim un animal“ (Anatole France, scriitor)