de Dana Purgaru

Într-o țară care încă se luptă cu problema gestionării câinilor fără stăpân și în care autoritățile parcă nu au niciodată soluții viabile și destui bani pentru a rezolva această situație, ajutorul oamenilor cu suflet mare din asociațiile pentru protecția animalelor este foarte însemnat. Datorită lor au fost castrate sute și sute de patrupede în proiecte ce au demonstrat, o dată în plus, că nu soluția omorârii este cea eficientă pe termen lung, ci cea a sterilizărilor în masă. Unul dintre aceste organisme este Romania Animal Rescue (RAR), asociaţie fondată în 2003 de Nancy Janes (foto), din America, una dintre puținele persoane care s-au implicat activ pentru a schimba soarta câinilor fără stăpân din România.

„Am fost surprinsă de situaţia câinilor fără stăpân, care părea ceva foarte normal”

- Când a apărut Romania Animal Rescue, care este povestea înfiinţării sale şi de unde obţineţi fondurile atât de necesare proiectelor pe care le aveţi?

- RAR este rezultatul vizitei mele ca turist în România, împreună cu un grup de prieteni, în 2001. Balcanii sunt pentru noi, americanii, o zonă extrem de interesantă, iar în urma lecturării unei cărţi despre Balcani am pornit să fac cunoştinţă cu această zonă a lumii. Imediat am fost surprinsă de situaţia câinilor fără stăpân, care erau un lucru care nu numai că nu şoca pe niciun român, dar părea ceva foarte normal. Instinctiv, am început să hrănesc câinii şi l-am sunat în lacrimi pe soţul meu, descriindu-i ce vedeam aici - pui de câini şi căţele alăptând la tot pasul. La întoarcerea acasă am fondat Romania Animal Rescue şi am început să-mi sun cunoștințele pentru a face rost de fonduri ca să ajut câinii din România. Suntem o asociaţie care se bazează pe donaţiile celor care nu doresc să vadă animale suferind pe stradă şi care vor o soluţie umană şi pe termen lung pentru această problemă.

- Activitatea principală a RAR constă în castrarea câinilor. În cadrul proiectelor pe care le desfăşuraţi castraţi chiar şi peste 100 de animale pe zi. Cum reuşiţi să faceţi faţă unui asemenea efort cu doar câţiva oameni?

- Într-adevăr, noi considerăm înmulţirea necontrolată a câinilor drept prima cauză a problematicii câinilor fără stăpân şi a celor care sunt în adăposturile suprapopulate private şi de stat. Intervenţiile chirurgicale sunt efectuate de o echipă condusă de medicul veterinar Ştefan Aurelian, care foloseşte o metodă inspirată din experienţa acumulată în SUA. Avem şi 100 de intervenţii chirurgicale zilnic, dar scopul nostru este de a efectua cât de multe operaţii fără a pune în pericol viaţa animalelor. În zilele cu multe animale programate pentru sterilizare, echipa este alcătuită din şase medici, şase asistenţi şi foarte mulţi voluntari. Noi organizăm şi deja renumitele Spayathoane, ce se întind pe mai multe zile, la finalul cărora se efectuează şi 1.000 de intervenţii chirurgicale. Suntem foarte mândri de echipa noastră medicală şi de modul cum se organizează pentru ca totul să fie perfect, iar animalele, în siguranţă.

„Animalele de pe stradă provin în primul rând din curţile oamenilor”

- Pe lângă castrarea câinilor, vă ocupaţi şi de cea a pisicilor fără stăpân. De ce este şi aceasta o măsură importantă?

- Încercăm să acordăm o importanță deosebită şi pisicilor, pentru că şi în cazul lor situaţia înmulţirii necontrolate este asemănătoare, doar că ele sunt mult mai puţin blamate în conflictul om-animal la care, din păcate, asistăm de ceva vreme. În urma intervenţiei brutale asupra populaţiei canine, pisicile se vor înmulţi proporţional cu acapararea resurselor lăsate în urmă de câinii eliminaţi din teritoriile lor. Şi vom ajunge să avem o problemă foarte serioasă cu pisicile comunitare.

- Atât eu, cât şi mulţi alţi iubitori de animale ne-am ocupat de-a lungul timpului de castrarea şi de vaccinarea căţeilor de cartier, care au fost apoi luaţi de hingheri şi omorâţi, pe măsură ce legile s-au tot schimbat. Ce părere aveţi despre acest lucru şi despre măsurile pe care le aplică acum statul contra câinilor fără stăpân?

- Legea este plină de măsuri punitive şi de amenzi. Nu există în lege o facilitate sau un plan de măsuri care să-i ajute pe oameni să respecte legea. Animalele de pe stradă provin în primul rând din curţile oamenilor, ca rezultat al abandonului puilor nedoriţi. Lipseşte o analiză serioasă cu privire la subiecte precum educaţia oamenilor şi susţinerea lor cu proiecte sociale de sterilizare a animalelor. Ce se întâmplă acum este un masacru general şi o torturare a animalelor în adăposturile primăriilor, unde condiţiile sunt greu de descris.

- Cum credeţi că ar fi posibil ca în România să nu mai avem atâtea animale ale nimănui?

- În primul rând, trebuie să avem o politică realistă şi să plecăm de la cauzele problemei. Fiecare oraş trebuie să aibă un centru de sterilizare gratuită sau foarte mult subvenţionată, unde să lucreze medici specializaţi în aşa ceva. Toate adăposturile au nevoie de persoane care să empatizeze cu animalele şi să creeze un mediu favorabil adopţiei.

„Derulăm programe de sterilizare gratuită în fiecare lună, în limita fondurilor”

- Ce pot face cei care au câini pe care vor să-i castreze, dar nu au bani pentru acest lucru, ţinând cont că sunt atât de puţine campanii de sterilizări gratuite, iar cele care există sunt mediatizate insuficient pe plan local?

- În Bucureşti şi în Craiova, precum şi în multe alte locaţii din ţară, derulăm programe de sterilizare gratuită în fiecare lună, în limita fondurilor disponibile. Cei care nu îşi permit sterilizarea companionului lor patruped ne pot contacta pe internet la romaniaanimalrescue.org/contact sau pe pagina noastră de Facebook Romania Animal Rescue Inc, iar noi vom încerca să găsim o soluţie pentru ei.

Se lucrează la un centru multirol, cu spital veterinar şi asistenţă socială

- În acest moment vă aflaţi în toiul construirii unui centru dedicat castrării. Unde se află acesta şi când va deveni funcţional?

- Centrul pe care îl construim lângă Bucureşti este un centru multirol. Parterul va fi un spital veterinar unde va funcţiona centrul nostru de sterilizări. E destinat locuitorilor unei arii cu o rază de 100 km. În acest spaţiu va funcţiona şi programul nostru social „Homeless Animal Hospital”. Aici oferim asistenţă medicală animalelor fără stăpân sau celor care provin din familii cu venituri reduse sau care se află în dificultăţi financiare. Săptămâna trecută am ajutat o familie în care venise pe lume recent un copil şi financiar nu există posibilitate de tratament pentru câinele de 13 ani foarte ataşat de cei doi noi părinţi. În acest spital veterinar vom putea oferi burse de instruire pentru medicii tineri, precum şi organizarea de seminarii tematice. Educaţia copiilor nu va fi uitată, iar centrul va fi baza de lansare a unităţii noastre mobile „Hope”. Locaţia este în afara Bucureştiului, la 15 kilometri în zona de est. Sperăm ca acest centru să fie urmat şi de alte centre de acest gen în alte oraşe din ţară. Menționez că pentru acest proiect ne dorim să ni se alăture persoanele care pot ajuta în domeniul construcțiilor și al instalațiilor medi- cale, dar și cu sponsorizări.