Main menu

header

OMUL ŞLAGĂR - MARIUS ŢEICU!

730 2 2De când eram mic, de-o șchioapă, prin casă, cu al mamei caiet de versuri după mine și cu tata care mă înregistra pe un casetofon Kashtan, muzica lui mă fascina, mă purta într-o lume specială în care-mi doream și eu să ajung, lumea formidabilă a „șlagărelor românești”. Între timp am crescut, am venit la București, am făcut orele de canto cu George Grigoriu, iar mai apoi mi-a devenit profesor la facultate. Marius Țeicu este unul dintre cei care mi-au marcat drumul. Și o spun fără niciun fel de apăsare că este omul șlagărului românesc, cu o melodicitate formidabilă, reușind să-și creioneze un stil propriu. Dar poate că mai special decât activitatea lui este caracterul, felul de-a fi, bunătatea sa și generozitatea de a oferi, din simplitatea sufletului său, lecții de viață și de muzică.

Read more: OMUL ŞLAGĂR - MARIUS ŢEICU!

TABLOURI CU SUFLET...

729 2 1Se spune că arta are rol vindecător, are puterea de a lumina și de a găsi în noi cele mai frumoase și mai depline înțelesuri. Ea schimbă cumva, cu voința noastră, în bine, fiecare parte mai puțin colorată a vieții. Eu m-am refugiat în artă, indiferent de forma ei. Mi-am dat seama, încă de copil, că asta știu să fac cel mai bine și cumva, fără să vreau neapărat, ea m-a ales.

Read more: TABLOURI CU SUFLET...

Un freamăt de cuvânt - Grigore Vieru!

728 2 2De multe ori, mi-e greu să-mi așez vorbele. Și nu pentru că nu le-aș stăpâni sau aș avea emoții cu privire la mesajul lor, ci pentru simplul fapt că mi se pare imposibil să descriu stări care se simt, pe propria piele, de nu-ți vine mai apoi să crezi dacă-i adevărat sau nu. Exact aceasta-i senzația în momentul în care-mi doresc să vorbesc despre omul luminii, omul care mi-a pus vers în glas, fiindu-mi părinte spiritual, arătându-mi o lume a ideii, a modestiei, a simplității în trăire - marele poet basarabean-român cu sclipire de geniu, GRIGORE VIERU!

Read more: Un freamăt de cuvânt - Grigore Vieru!

La aniversare, cu Prinţul Florin de Piersic Într-o zi de iarnă, dintr-un piersic primăvăratic ne-a picat în dar un anumit Florin. Un actor, un recitator, un prieten și, mai ales, o flacără de om. Un fruct neoprit și de neoprit.

La ceas aniversar, Florin Piersic, cel care a devenit un fel de „tată al timpului“, vorba prietenului său Nichita Stănescu, readuce în memoria cititorului acestor rânduri prezentul continuu. Rămâne același „june prim“ din perioada în care reușea să seducă publicul cu rolul din „Peer Gynt“ și îi place să-i vorbești pe numele mic.

Read more: La aniversare, cu Prinţul Florin de Piersic Într-o zi de iarnă, dintr-un piersic primăvăratic ne-a...

TAIFASURI, la aniversare: 800 de numere, mii de pagini, milioane de prieteni!

Știți că sunteți, pur și simplu, minunați? Da, dumneavoastră, cititorii! Am poposit în sufletele voastre ca musafiri și am rămas o familie... Astăzi, revista TAIFASURI „împlinește“ 800 de numere. E o vârstă considerabilă, având în vedere un săptămânal pe hârtie clasică de ziar, care nu doar că se „vinde“, ci este și iubit. Nu suntem mercantili, ne-ați demonstrat că ne iubiți... Și noi v-am arătat dragostea, ieri și azi, trudind pentru un sigiliu al zilei de mâine.

Read more: TAIFASURI, la aniversare: 800 de numere, mii de pagini, milioane de prieteni!

A cui e cetatea? A lui Ştefan cel Mare! Ai cui sunt românii? Ai lui Piersic cel Mare!

816 2 1La 85 de ani, spiritul marelui Florin Piersic pare tot mai tânăr și mai șugubăț. A rămas același munte de om, cu fire de păr alb în chica de dac cuceritor, precum vârfurile din Kilimanjaro troienite de o zăpadă imaculată. Nu știu de ce, dar mereu l-am iubit pe omul ăsta ca pe tatăl meu! Ne-am intersectat în privat de 2-3 ori, dar n-a fost să fie contextul să devenim măcar amici, darămite prieteni. Aș fi fost atât de onorat... Și cred că acest sentiment incredibil îl au majoritatea românilor. Ni-l dorim și ca bunic, și ca părinte, și ca soț, și ca pretendentul la mâna fiicei favorite, și ca iubit, și ca erou... Pentru că Florinel, pe lângă talentul versatil, uluitor, are acea dulceață care-l face unic... Mai mult, pentru mulți dintre noi, Florin Piersic este întruparea acelei Românii pe care o pierdem zi de zi, compromis cu compromis. România civilizată, veselă, tradițională, iubitoare de cultură, mândră! România care își creștea cu grijă valorile, nu le devora cu nesaț. O spun cu amărăciune în suflet, la acest capitol comuniștii ne-au predat adevărate lecții! Așa cum rezistă Piersic, în căbănuța lui mică de cedru, de pe dealurile Feleacului, la fel și noi încercăm să rezistăm asaltului prostiei, ignoranței, tupeului nesimțit, farsorilor, hoților (nu vă mai traduc, știți bine ce specimene politice ne conduc de 30 de ani!), asediului tuturor Șoșocilor și Șoșoacelor, accidente ale istoriei apărute sumbru peste noapte... Iar eu când nu mai pot să rezist și mă apucă sila de tot și de toate, am leacul perfect: îmi pun un film cu dragul de Florin. Nici nu știu uneori pe cine să aleg... Poate pe rebelul, dar fermecătorul Mărgelatu... Doamne, cum ar fi, ca-n buna tradiţie americană, să-l mai vedem pe Mărgelatu la 85 de ani, într-un block-buster care ar încheia apoteotic seria. Sau mai bine pe inocentul Harap Alb... Sau poate Tase din „Ciulinii Bărăganului“... Fiorosul Anghel Șaptecai... Tatăl plin de regrete din „Străini în noapte“... Flușturaticul profund Tit Liviu Hențea din capodopera lui Everac, „Un fluture pe lampă“... Nevăzătorul Sabinus din blockbusterul „Columna“... Prințul Mîșkin din „Idiotul“... Sau incredibilul Lennie din „Oameni și șoareci“... Sau poate recitatorul-nepereche care îți transformă sentimentele în lacrimi când incantează „Rugă pentru părinți“ sau „Doamne, dacă-mi ești prieten...“, minunăția lui Spiridon Popescu...

Read more: A cui e cetatea? A lui Ştefan cel Mare! Ai cui sunt românii? Ai lui Piersic cel Mare!