Main menu

header

Trec anii...

25-1Trec anii cu viteza vântului, de nu apuci să înregistrezi tot ce ai întâlnit şi te-a supărat sau te-a bucurat. Poate doar noaptea târziu, când nu poţi pune geană pe geană, mai treci în revistă cele ce te-au ţinut ceasuri în picioare. Îţi spui că mai e şi mâine o zi, dar sigur o să le dai pe toate uitării.

Am mulţi prieteni

30-1Din cauze necunoscute am câteva zile de stare de neputinţă generală, care poate fi generată de gripă sau poate e rezultatul unei oboseli vechi ce s-a aşezat puternic peste optimismul meu mereu enervant. Acum, să vă spun sincer, mi-a prins bine, că zăpada a fost mare, gerul tăios, şi asta mi-a permis câteva zile de reculegere. Am putut să fac o incursiune în amintirile mele, în visurile mele, şi, oricât de panicată ar fi fost lumea din jur, am găsit multe motive de bucurie...

Iarnă grea

30-1În sfârşit, a venit iarna. Şi ce iarnă! Cu cât lumea îşi dezvoltă posibilităţile tehnice, cu atât devine, în alte diverse domenii, mai neputincioasă. Am trecut în viaţa mea de peste şapte decenii prin multe greutăţi: inundaţii, viscole, cutremure, dar niciodată nu s-a făcut atâta zarvă, atâta panică şi atâta neputinţă. Azi, când şi un copil de 5 ani foloseşte un telefon sofisticat, veştile circulă greu, greu, greu de-a lungul şi de-a latul ţării, parcă ne-am trimite starea vremii după semnul porcului, cu paiul în gură. Troienele se iau la întrecere cu parcurile de maşini, iar oamenii nu se mai iau la luptă cu nămeţii şi aşteaptă, comozi, să le facă alţii drum până la pâine.

O alternativă

28-1A trecut ceva vreme de când v-am vorbit de un loc deosebit, un cămin de bătrâni dintr-o localitate mică, dar foarte frumoasă. Locul acela mi-a rămas la suflet. Într-o curte largă, cu câţiva copaci uriaşi, se înalţă o clădire curată şi prietenoasă, unde sunt adăpostiţi aproape 80 de bătrâni. Tristeţea bătrâneţilor este mângâiată aici de o echipă de oameni deosebiţi. Sigur că bătrâneţea este foarte tristă. Unii sunt uitaţi de familie, alţii nu mai ştiu de ai lor sau alţii nici măcar nu mai ştiu pe ce lume sunt...

O alternativă

28-1A trecut ceva vreme de când v-am vorbit de un loc deosebit, un cămin de bătrâni dintr-o localitate mică, dar foarte frumoasă. Locul acela mi-a rămas la suflet. Într-o curte largă, cu câţiva copaci uriaşi, se înalţă o clădire curată şi prietenoasă, unde sunt adăpostiţi aproape 80 de bătrâni. Tristeţea bătrâneţilor este mângâiată aici de o echipă de oameni deosebiţi. Sigur că bătrâneţea este foarte tristă. Unii sunt uitaţi de familie, alţii nu mai ştiu de ai lor sau alţii nici măcar nu mai ştiu pe ce lume sunt...

Pleacă o generaţie de actori

26-1Oricât vi se pare de uşoară profesia de actor, din cauza emoţiilor pe care acesta le trăieşte seară de seară, fiinţa sa se deteriorează într-un ritm rapid. Jocul, ce vi se pare că se prezintă ca o joacă în faţa dumneavoastră, îi presează mintea şi simţirea cu un stres puternic, căci această profesie te însoţeşte, te cotropeşte clipă de clipă. Dimineaţa la repetiţiile solicitante, seara la spectacol şi uneori noaptea somnul îţi este agitat de reuşita sau nereuşita pregătirii spectacolului. Întâlnirea cu Dumneavoastră este, de asemenea, un şoc de emoţie care ne face să tremurăm, să ne pierdem şirul vorbelor, să ne bată inima într-un ritm ameţitor. În sfârşit, asta face ca actorul să fie supus la o existenţă riscantă. Aţi văzut şi Dumneavoastră că în ultima vreme tot mai des au plecat dintre noi cei mai buni artişti ai Generaţiei de Aur.

Nea Gică

27-1E curios cum unui personaj atât de elegant, de rafinat, de şcolit şi delicat i s-a spus tot timpul „Nea Gică”. Cu siguranţă, această adresare prietenească, populară are o legătură directă cu repertoriul artistului şi căldura sinceră cu care se adresa publicului.

Nostalgia Revelioanelor de altădată

27-1Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar anul acesta am stat în noaptea dintre ani în faţa televizorului şi am tot butonat cu dorinţa de a lega laolaltă strădania tuturor televiziunilor care au vrut să ne facă o noapte frumoasă. TVR-urile, 1 şi 2, Pro TV, Antena precum şi celelalte posturi au avut ritm, muzică populară cu preponderenţă, vedete şi iar vedete sau tineri care încearcă să iasă în prim-plan, care însă, din păcate, nu excelează încă în strălucirea reflectoarelor.

Trupa din înaltul Cerului s-a îmbogăţit cu încă un actor!

25-1Ca de obicei, abia după ce a plecat în altă lume, unui om valoros i se aduce cele mai multe laude. Se spun vorbe mari când el, omul, nu se mai poate bucura de ele. Numai cei foarte apropiaţi cunosc adevărata durere.

Actriţă şi regizoare în „Soacra cu trei nurori“

21-1Sper că nu vă îndoiţi de umorul şi de poezia scrierilor lui Ion Creangă. O lume cu autenticitatea satului românesc de demult, cu adevăruri şi poveşti, cu zicale şi pilde, cu tot parfumul vremurilor patriarhale. Spectacolul Operei Comice „Soacra cu trei nurori” se înscrie perfect în programul educaţional al repertoriului său. Noi nu ne-am oprit doar la poveste, ci am gândit reprezentarea ei împletită cu un spectacol popular pe muzică din Ciuleandra, cu dansuri frumoase executate cu graţie de şase balerini excelenţi. Muzica, pentru că spectacolul este un muzical, este scrisă de un tânăr compozitor Vlad Roman, educat în şcoala muzicii clasice. Partenerii mei de la Opera Comică pentru Copii sunt cântăreţi excepţionali şi sunt vedete ale Operei române şi a Operetei Ion Dacian.

Hanovra

21-1Începe iarna. Frig, mizerie, tristeţe, în afara celor câteva zile cu nea imaculată care te mai fac fericit. N-ai chef să mai pleci la drum, ba chiar nici să ieşi din casă. Promisiunea însă e promisiune. Şi cum mie mi-a mai rămas un strop de caracter, a trebuit să plec la Hanovra, unde prietena mea, Adriana, a vrut să serbeze ziua României. Prietena mea e o femeie puternică, are trei băieţi ca brazii care au început să-i „toarne” nepoţi. Pascal, soţul său, de origine greacă, e un bărbat frumos, harnic şi au format împreună o familie ca lumea. Pentru că eu îi preţuiesc, m-am ţinut de cuvânt şi vineri, 29 noiembrie, seara, am aterizat la Dortmund, de unde am mai făcut trei ore cu maşina până la destinaţie. N-am plecat singură, ci cu Raul şi o formaţie muzicală de înaltă clasă, soţii Năsturică şi acordeonistul lor, George (foto 1). Spectacolul era clar că va fi ok şi nu ne era teamă de nimic. Cum am ajuns am inspectat sala elegantă unde urma să performăm şi apoi ne-am aşezat la o masă plină cu bunătăţi. Pascal ne-a oferit un uzo adus de la Atena, iar Adriana, o pălincă adevărată din Maramureş. A doua zi ne-am trezit odihniţi şi cu chef de plimbare. Cerul ne-a primit înnorat şi cu o ploaie mărunţică, dar nouă nu ne-a păsat. La magazinul de piane Năsturică s-a aşezat pe scaun în faţa unui pian Steinway de 100.000 de euro, dând un miniconcert. La plecare, vânzătorul i-a mulţumit pentru miniconcertul său, dar nu i-a dat acasă pianul, căci gajurile noastre chiar în afară sunt modeste. Eu n-am ratat două ore petrecute la flohmarkt, unde m-au încântat mii de oferte care au o vechime de mulţi ani. Am luat o păpuşă superbă ce aminteşte de balurile veneţiene.

Newsletter