În afară de negri, care lipsesc cu desăvârşire, Australia este un amalgam de rase, naţionalităţi, oameni care nu-şi mai cunosc originea, dar toţi duc împreună o viaţă fără conflicte. Aşa mi s-a părut mie atmosfera acestui continent pe care l-am vizitat de trei ori, pe trei coaste ale sale. Iar dacă ai norocul să călătoreşti cu un avion al Emiratelor Unite, nici nu simţi cele 24 de ore ale călătoriei. Clima, minunată. Nu v-ar conveni şi dumneavoastră ca aproape tot anul să umblaţi în şlapi şi în bluză cu mânecă scurtă? Şi câte minunăţii n-am văzut aici: stoluri de papagali multicolori de dimensiuni fantastice, familii de pinguini care pescuiesc preţ de 40 de kilometri, de dimineaţă până la apusul soarelui, când se întorc în grotele de pe mal cu hrană pentru familie. Este un fenomen rar, căci programul lor se desfăşoară exact la ora anunţată la radio, răsăritul şi apusul soarelui. M-am plimbat printre copacii cu tulpini uriaşe, pe care nu le pot cuprinde şase oameni ţinându-se de mână, şi cu crengi întinse de peste zeci de metri şi am încercat să mângâi un ursuleţ Koala mititel şi somnoros, căci toată ziua rumegă coaja eucaliptului plină de eter. Cangurii mi-au părut urâţi, căci, jumătate iepure şi jumătate măgar, nu-s nişte animale prea simpatice. Aici, în această lume, am cunoscut-o pe Emilia. Măritată cu un grec deştept şi curtenitor, olteanca noastră, la venirea comuniştilor, a plecat în lume. S-a oprit o vreme în Grecia, dar, până la urmă, s-a stabilit la Sydney. Dorul de casă însă n-a părăsit-o nicio clipă şi, ca să-l stingă, şi-a creat în Australia România ei: camere tapetate cu covoare olteneşti, din loc în loc ii autentice brodate pe borangic, ţesături de tot felul şi împletituri colorate. Nu s-a oprit la hobbyul său, ci a creat o întreagă organizaţie de români care păstrează cu sfinţenie tradiţiile româneşti, cu toate sărbătorile, obiceiurile şi credinţa ortodoxă. Face spectacole cu copii îmbrăcaţi în costume naţionale, iar de Paşte îi învaţă pe australieni să vopsească ouă. Strădania nu i-a fost în zadar. A devenit admirată şi respectată în tot oraşul Sydney, iar drept răsplată a avut marea onoare de a fi decorată de însăşi Regina Angliei, pentru activitate culturală de excepţie în comunitatea australiană. Emilia a purtat cu mândrie valorile noastre româneşti acolo departe.