Main menu

header

cotnari wide

28-1Târgul de carte Gaudeamus de anul acesta, ţinut între 20 şi 24 noiembrie, a fost parcă mai bogat şi mai colorat decât în alţi ani. În ciuda faptului că ultimul test realizat a anunţat că românul cheltuieşte doar 4 euro pe cap de locuitor pentru carte, standurile pavilionului de la expoziţie au fost asaltate de mii de oameni. Toate editurile s-au străduit să expună titluri sonore de interes general sau pe diferite specialităţi în forme şi culori atrăgătoare. Cred că v-am mai spus că în ultimii doi ani am avut mai multe propuneri de proiecte la Editura Litera. Am realizat audiobook-uri cu poveştile clasice Walt Disney, am citit pentru cei mici, prinţesele celebre ce fac deliciul micuţilor cu desenele lor minunate. Anul acesta mi s-a propus comentarea unei colecţii de reţete culinare moldoveneşti. Sigur nu e chiar surprinzător, având în vedere că sunt basarabeancă, şi afinitatea mea cu bucătăria moldovenească e normală. Urma să comentez, dacă se poate cu haz şi, sigur, şi cu competenţă, seria 350 de reţete şi să dau cărţii o nuanţă prietenească mai particulară. Întotdeauna am avut o memorie bună, aşa că parfumul cuptorului din bucătăria bunicii l-am simţit de îndată şi amintirile m-au năpădit cu emoţie.

28-2N-aveam nici 4 ani când încă nu ne goniseră ruşii din satul nostru şi petreceam sâmbetele totdeauna în familie, mare de altfel, că bunica a fost o femeie de nădejde. Avea şase fete şi doi băieţi. Parcă o aud şi acum: „Sâmbătă mâncăm plăcinte!” Se adunau cu toţii în jurul mesei, iar cea mai mică dintre fete se ducea fuguţa în beci să umple carafa cu vin (roşu, tare din via noastră). Dacă uitai cumva paharul nespălat, a doua zi era mov. Şedeam cu toţii la taclale, înfulecând plăcintele fierbinţi cu varză sau cu cartofi sau, ca desert, cu vişine sau bostan. Vera noastră se ducea des în beci, până când nasul ei devenea roşu, căci lua vinul de la cana. În zilele de lucru, când toţi erau la treabă, îmi chemam prietenii şi îi ospătam cu bob frecat ţinut la sleit în camera rece. Urmele lăsate pe ţolul curat erau dovada petrecerii noastre, dar bunica nu se supăra. Ştia că sunt pofticioasă şi foarte prietenoasă. Tot pe atunci am învăţat cum se alege untul în putinei şi am smântânit oalele puse la prins mai dihai decât o mâţă flămândă. Acum ştiu de ce fără smântână nu-i mâncarea bună pe masă. Îmi place să mănânc, îmi place să primesc prieteni şi să-i surprind cu invenţii moldoveneşti. De aceea am denumit cartea noastră „Poveşti gustoase”. Ca toate cărţile Editurii Litera, arată extraordinar, vă va face plăcere s-o răsfoiţi şi s-o păstraţi ca un obiect preţios pe etajeră. Realizarea ei se datorează domnului Ilieş Câmpeanu, cu care am colaborat şi care mi-a fost de un mare ajutor. Printre noutăţile lansate la târg, multe la număr, vă mai recomand: „Prea multă fericire” de Alice Munro (Premiul Nobel 2013), „Viaţa mea înainte şi după perestroika” de Mihail Gorbaciov şi un minunat album istoric „Regele Mihai l”.