Main menu

header

cotnari wide

24-1Aţi auzit vreodată de Târgu-Cărbuneşti? Destul de aproape de Târgu-Jiu, localitatea aceasta mi-e cunoscută din tinereţe, deci de vreo 45 de ani. De pe vremea când se construiau în România case de cultură frumoase, încăpătoare, menite să susţină o viaţă culturală permanentă. Jucam aici în fiecare an, în colaborare cu acelaşi domn Sucă, ce se îngrijea de activitatea ei.

24-2Anii au trecut, vremurile s-au schimbat, dar eu am rămas în continuare în relaţii bune cu domnul Sucă, directorul Casei de Cultură Tudor Arghezi, căci istoria spune că de pe aici s-ar trage rădăcinile mamei poetului. Astăzi, orăşelul se bucură de organizarea unui festival numit „Lăutarii gorjeni”, care ţine trei zile, exact de Hramul Sfântului Ioan Botezătorul, care este şi patronul spiritual al oraşului. Evenimentul are loc în Parcul Stejăreţ, unde s-a ridicat o scenă de dimensiuni impresionante şi zeci de tarabe cu bunătăţi ce ţi se oferă la vedere, bere, vin, dulciuri cât cuprinde şi, spre bucuria copiilor, mii de jucării. Primarul oraşului, domnul Mihai Mazilu, este o gazdă minunată şi împreună cu viceprimarul Iulian Călina reuşesc să ofere cetăţenilor trei zile de adevărată desfătare. Se perindă pe aici mii de oameni, iar spectacolul ţine ore întregi. Evoluează artişti vestiţi ca Maria Ciobanu sau Mihai Constantinescu... Deci este o manifestare populară de toată frumuseţea. Şi eu m-am simţit bine şi mi-am amintit de succesul de pe vremuri.

24-3Oraşul, care trăia din minerit, exploatări de petrol şi gaze, supravieţuieşte azi organizându-şi forţele spre alte activităţi, construirea unui parc de panouri fotovoltaice (peste 60 ha), o fabrică de prelucrarea lemnului sau ferme de animale. Viaţa s-a îngreunat, dar oraşul a rămas curat şi se cunoaşte o străduinţă permanentă de înfrumuseţare. Am reîntâlnit pe scenă ca prezentator o personalitate marcantă a oraşului Târgu-Jiu, domnul Pompiliu Ciolacu, cercetător în conservarea spaţiului etnografic şi organizatorul unui muzeu unic în ţară, Muzeul Crucilor. La întoarcere m-am oprit la casa unui mare olar din Horezu, familia Laurenţiu şi Nicoleta, să-mi bucur inima cu o expoziţie minunată de ceramică românească. Dar totul e atât de frumos la ei, încât merită să vorbim mai pe larg. Am uitat să vă spun că domnişoara Mazilu este vicecampioană europeană la karate. Muică!!! (va urma)