Main menu

header

cotnari wide

29-1Sunt locuri în care, deşi aparent domneşte sărăcia lucie, nu se moare nici de foame, nici de frig. De frig? Temperatura dansează între 20 şi 40 de grade plus, întreruptă doar cu ploi scurte, iar de foame nu poţi muri, pentru că bananele pe care le iei dimineaţa verzi seara sunt deja coapte. La fiecare pas te aşteaptă munţi de cocos, mango, ananas, fructul pasiunii, zeci de alte necunoscute bunătăţi la un preţ de nimic. Sigur, dacă eşti prieten cu carnea o să-ţi fie greu, dar cum să nu-ţi facă însă cu ochiul fructele de mare şi zecile de soiuri de peşte?

29-2Sri Lanka este la câteva grade de Ecuator, înconjurată de apele Oceanului Indian, o insulă verde, verde, deci o vegetaţie luxuriantă: cocotieri, bananieri, arbori de cauciuc, de piper, de scorţişoară şi milioane de flori de lotus (foto 1) de toate culorile pe care oamenii le duc ofrandă la temple. Sri, care se numea înainte de independenţă Ceylon, are o populaţie de 22 de milioane de locuitori şi, spre surprinderea noastră, o curăţenie impecabilă. Uimitor, într-o climă care deteriorează repede totul. Englezii au implementat aici cultul civilizaţiei şi respectul faţă de rasa albă.

29-3Am fost cazaţi în capitală, Colombo, unde am ajuns de la aeroport pe un drum destul de bun, străjuit de milioane de căsuţe improvizate din te miri ce, dar în fiecare dintre ele se afla un mic magazin. Nu ştiu ce vând şi nu ştiu cine cumpără, dar este o viermuială permanentă. Spaţiile foarte mici conţin sute de mărfuri indiene sau străine de la „sariurile” brodate cu aur la pantofi Bata. Centrul ne aştepta cu construcţii ultramoderne nu mai înalte de 32 de etaje, mari firme de modă şi reclamele ultimelor producţii de filme americane. Oamenii, modeşti, zâmbitori şi cu mare respect pentru turişti. Traficul străzii e dement, şoferii geniali, căci spaţiile dintre vehicule sunt de zece centimetri, nu prea sunt semafoare şi nici agenţi de stradă. Motociclete cu duiumul şi printre toate acestea se strecoară taxiurile colorate, Fiat desigur, deşi arată ca o maxitricicletă cu acoperiş (foto 2). Aici am făcut Revelionul, într-un hotelaş modern cu zece etaje (foto 3), am sărbătorit trecerea la noul an pe o terasă superbă. Peste 100 de invitaţi, domnul şi doamna ambasador şi domnul Dan Petrescu (foto 4), oameni de o deosebită calitate.

29-4Noi, Opera Comică pentru Copii, am făcut un spectacol superb şi am primit premiul impresarilor autohtoni. La final ne-au uimit cu un fantastic spectacol de artificii plasate în jurul hotelului în toate colţurile terasei. Fantastic! În lumina lor, oceanul din faţa hotelului îşi arăta valurile spumoase în toată splendoarea. Noi în rochii de voal eram în al nouălea cer şi telefoanele „zburau” neîncetat către ţară.

Am uitat să vă spun, ambianţa era foarte nostimă. Peste tot, casele, magazinele şi hotelurile erau împodobite cu ghirlande de brad pline cu globuri şi la fiecare colţ de stradă te aştepta un om de zăpadă zâmbitor. Ciudat, într-o ţară în care nu ninge niciodată. (va urma)