Main menu

header

cotnari wide

27-1Ne-am despărţit cu greu de Bebe şi Doina, cu promisiunea că ne vom vedea curând, şi am zburat spre Montreal. O doamnă deşteaptă, Simona Hodoş, ziarist, şi soţul său, Daniel, actor (foto 1), au plecat cu mult curaj spre acest oraş, el renunţând la visul de a deveni actor sau de a regiza filme, după ce a absolvit facultăţile de specialitate. Au înfiinţat aici o fundaţie culturală, căci bucuria lor este această preocupare de a organiza evenimente speciale pentru români, spre a le ostoi setea dorului de acasă. Spun „evenimente speciale”, căci invitaţii aduşi din România sunt de marcă, iar zilele în care au loc sunt importante: Ziua Naţională a României, 24 ianuarie sau Ziua Mărţişorului.

Nu o să vorbesc despre acest oraş, căci îl puteţi cunoaşte mai bine răsfoind un album. Doar Jules Verne a călătorit în toată lume fără să plece de acasă. Dar ceva m-a uimit: o construcţie specială - în jurul unei superbe biserici de culoare cărămizie (aceasta este culoarea construcţiilor din Canada) s-a construit universitatea cea mai mare din Canada, un amplasament superb, cu aripile larg deschise, ce înconjoară protector biserica cu turle înalte amintind oarecum de bisericile gotice.

N-am stat decât o zi în acest oraş, dar l-am vizitat de mai multe ori înainte, deci cunoşteam şi turnul cel foarte înalt cu restaurantul său rotitor, şi casa Loma, vestită pentru frumuseţea ei, a unui mare bogătaş din statul canadian de la început de secol.

Să nu uit să vă spun că acest stat este un conglomerat uriaş de naţionalităţi: polonezi, evrei, portughezi, chinezi şi români. Spre mândria noastră, românii ocupă locul-cheie în administraţia statului, ceea ce nu e de mirare, căci calităţile deosebite ale neamului nostru se dovedesc peste tot.

Mereu mă întreb de ce oare acasă oamenii valoroşi nu ajung în frunte? Prietenii noştri, Simona şi Daniel, au pus şi bazele unui festival de film românesc, ce funcţionează de patru ani cu succes. Şi încă o surpriză: biblioteca românească. O bucurie pentru românii de aici, căci găsesc ultimele apariţii de carte de acasă, DVD-urile cu cele mai cunoscute şi de succes filme sau show-uri (Toma Caragiu, Amza Pellea etc.), discuri de muzică clasică şi uşoară ale marilor artişti, de la Angela Gheorghiu la Mirabela Dauer. O splendidă doamnă, pe nume Mariela Sava, ne-a primit cu bucurie. Tot aici se scoate ziarul „Pagini româneşti”.

Spectacolul nostru, ce a avut un succes fulminant, s-a ţinut într-un centru cultural elegant (din păcate, nu românesc - chiar şi la Toronto am jucat la Centrul Cultural Japonez). De felul nostru nu ne lăudăm, dar realmente au fost două ore cu explozii de râs şi de aplauze. După încheiere, spectatorii au rămas încă o oră pentru fotografii şi autografe şi multe întrebări despre „acasă”. Culmea culmilor, printre spectatori am descoperit şi o nepoată de-a mea care a plecat de la Chişinău ca să-şi clădească o viaţă mai bună în Canada.

După aceea ne-am retras cu un grup mai mic la un restaurant grecesc, unde ne-am delectat cu specialităţile casei. Este foarte interesant faptul că toţi pe care-i întâlnim în străinătate simt nevoia să-şi povestească peripeţiile prin care au trecut pentru a ajunge la limanul pe care-l credeau fericit. Într-un fel, parcă şi-ar cere iertare că au plecat de acasă.

Aţi gustat vreodată fructul-dragon (foto 2)? E o ciudăţenie asiatică. Eu am gustat din el; e dulce acrişor. Şi am mai aflat o dată că atât cât trăieşti tot înveţi.

Vă spuneam că am stat doar o zi, dar am plecat cu bateriile încărcate, căci nimic nu-l face pe un artist mai fericit decât aprecierea publicului.