Main menu

header

cotnari wide

25-1Povestea nu e neobişnuită, dar este totuşi fascinantă. Spun că nu e neobişnuită, pentru că nenumăraţi oameni au parcurs drumul greu al devenirii de la modestul cuib al naşterii la luminile sclipitoare ale recunoaşterii. Cartea scrisă de Maria Capelos după o serie de discuţii amicale cu Alexandru Arşinel, lansată de curând la Târgul de Carte Gaudeamus, merită citită. Ea va trezi bucurie în sufletul celor care au urcat trudnic pe drumul realizării unei cariere şi va folosi celor care trebuie să înfrunte viaţa cu mult curaj.

Mărturisirile colegului meu, sincere, impresionante, îmi amintesc şi mie cum am trecut cu greu printr-o epocă plină de tulburări istorice, dar alături de o mamă curajoasă, căci tata era luat în Siberia. Am pornit din Basarabia fără speranţă de întoarcere, cu o veşnică spaimă de-a fi trimise înapoi, dar nu acasă, ci în cel mai bun caz în Donbas, la minele de cărbuni.

25-2Trebuie să citiţi această carte mai ales voi, cei tineri, ca să aveţi exemplul unui om apropiat vouă prin zâmbetul său optimist, însă care a luptat din greu să devină azi exemplu. Poveştile sale demonstrează că respectul faţă de familie şi faţă de muncă este prioritar în bătălia cu viaţa şi că ambiţia de-a atinge performanţa unei profesii este o datorie faţă de propria persoană şi faţă de părinţi.

Copil ambiţios, cu o mamă cu valenţe de instituţie şi un tată harnic şi fermecător, Sandu parcurge drumul de la Dolhasca, unde cutreiera năbădăios malurile Somuzului, unde jucăriile erau grenade şi cartuşe rămase din război, şi pleacă la Iaşi, unde îşi potoleşte tumultuoasa-i fiinţă, se încarcă de frumuseţe sub teiul lui Eminescu şi se îndrăgosteşte de teatru. Era o epocă în care trupa Teatrului Naţional din Iaşi avea actori excepţionali. Visul teatrului se înfiripa nesigur la început, dar chemarea interioară, moştenire de la părinţi, calităţile muzicale şi sufletele optimiste îl împing definitiv spre teatru.

25-3Sandu ne vorbeşte şi despre noroc, căci, e drept, în profesia noastră el îşi are un rol decisiv. Dincolo de harul primit de la Dumnezeu şi moştenirea de la părinţi, întâlnirile cu îndrumătorii, cu partenerii - pe scurt, creatorii artei teatrale - sunt esenţiale. De exemplu, Puiu Maximilian, scriitor de gen fenomenal, ce deocamdată nu a fost înlocuit de nimeni, i-a marcat definitiv personalitatea lui Arşinel, de lider în teatrul popular ce fericeşte toate categoriile de public. El poate juca orice, oriunde, oricând, cu succes, poate transmite generaţiilor idei şi sfaturi, căci este garantul lor.

Trebuie să citiţi această carte. Ea vă va face plăcere şi pentru parfumul de povestitor moldovean ce aminteşte de Ion Creangă, al unui îndrăgostit de viaţă şi de oameni. Cartea se citeşte într-o noapte, cu mare plăcere.