Main menu

header

cotnari wide

32-1În liceu mi-a plăcut mult geografia. De aceea obişnuiam ca înainte de lecţia respectivă să desenez pe tablă o hartă. Desigur, plăcerea mea era justificată şi de faptul că eram foarte bună la desen şi asta îmi dădea dreptul s-o fac. Pentru mine, Norvegia era reprezentată de un desen ciudat, de forma unui tigru aşezat pe labele din faţă. Ştiam despre ea că acolo nopţile sunt lungi şi aproape veşnice. Uite că a venit ziua să văd cu ochii mei această ţară frumoasă, unde ploaia este obişnuită, iar vara vine într-o joi, cum spun ei, şi dacă ai adormit n-o mai apuci. Dracul nu-i chiar atât de negru. Ploaia trece repede, iar asfaltul se zvântă rapid.

În cunoscutul nostru proiect „Caviar, vodkă şi bye-bye” a venit rândul celei de-a 31-a ţări vizitate, Norvegia. Să nu vi se pară ciudat, dar şi aici sunt foarte mulţi români iubiţi, apreciaţi şi denigraţi doar de prezenţa unei reţele bine organizate de cerşetori care mai au şi neruşinarea de a purta mesaje scrise cu „Nu-i ostracizaţi pe români”. Şi chiar dacă norvegienii sunt sătui de ei, de curând în Parlament (foto 1 - Palatul Parlamentului) legea interzicerii cerşitului n-a trecut, căci... „şi ei sunt oameni”.

Ţara aceasta frumoasă, plină de verde crud al coniferelor, are doar cinci milioane de locuitori, deşi suprafaţa ei este de două ori mai mare decât a României. E drept, mai există vreo 5 milioane de norvegieni în America. De aceea regele susţine că domneşte peste un popor de 10 milioane.

N-aş spune că oamenii sunt foarte frumoşi, dar sunt înalţi şi drepţi ca brazii, atât bărbaţii, cât şi femeile, poate mai trişti decât noi, dar corecţi şi cinstiţi. Apropo de femei, ai putea spune că aproape domneşte matriarhatul, căci din vechime bărbaţii plecau pe mare la pescuit şi uneori nu se mai întorceau. Prin urmare, atunci femeia devenea cap de familie şi mamă pentru cei trei-patru copii. Femeile se bucură în Norvegia de respect şi au mari avantaje. Există un ministru al Apărării Naţionale femeie, o şefă a Poliţiei femeie, iar instituţia pentru protecţia mamei şi copilului este mai importantă decât în orice alt stat. La naşterea fiului sau a fiicei sale, mama primeşte o sumă egală cu 4.000 de euro, iar pe parcurs beneficiază de orice ajutor pentru a învăţa o meserie sau a urma o şcoală. Multe dintre româncele noastre despre care o să vă vorbesc mai târziu au ajuns în câţiva ani fericite şi cu realizări extraordinare.

32-2Oslo, capitala în care am dat şi primul nostru spectacol, nu este un oraş foarte mare, iar clădirile - în majoritate de maximum patru etaje - sunt înecate de vegetaţie. Plasat pe mal de fiord, oraşul are o superbă promenadă, iar în portul din faţa primăriei, bineînţeles, era ancorat şi un vapor al cărui căpitan frumos era un român.

Tot la Oslo sunt două palate regale - unul de vară - înconjurate de parcuri uriaşe. Sunt şi muzee multe: al vikingilor, al marinei şi altele, printre care Muzeul Fram, care cuprinde chiar vaporul ce l-a purtat pe Nansen în temerarele sale expediţii şi mii de imagini din aceste cercetări. Ştiam ceva despre Premiile Nobel, dar le asociam întotdeauna cu Suedia. Acum am aflat adevărul. Norvegia, de la începutul acestui secol, face parte dintr-o comuniune statală cu Suedia. În clipa în care s-au despărţit, Nobel, care şi-a dărui averea acestui proiect „Premiile Nobel”, a hotărât ca la Stockholm să se decerneze Premiul Nobel pentru Ştiinţă şi Premiul Nobel pentru Literatură, iar la Oslo, Premiul Nobel pentru Pace. Iată clădirea (foto 2) unde se decernează aceste distincţii şi alături un muzeu al Premiilor Nobel, unde sunt tablourile tuturor celor care au fost socotiţi valori incontestabile ale omenirii. (va urma)