…De ani buni, ploieştenii nu mai au echipă de fotbal pe prima scenă, dar se pot mândri cu Teatrul „Toma Caragiu”, ajuns în top naţional. Şi nu doar pentru că a câştigat, acum trei ani, Premiul UNITER (spectacolul „Plastilina”), a avut un actor (Mihai Calotă) onorat cu aceeaşi distincţie sau are o nominalizare (Ada Simionică) pentru ediţia din aprilie. Trupa din Ploieşti şi-a câştigat un renume prin spectacole de ţinută, sub comanda unui director (regizorul şi muzicianul Lucian Sabados) competent, pasionat şi plin de idei. Una dintre idei îi răsfaţă şi pe bucureşteni, căci „Toma Caragiu” vine des în Capitală. Numai în acest martie, valorosul teatru prahovean a avut o frumoasă ministagiune bucureşteană cu trei spectacole la „Odeon”. Am văzut două dintre ele…
...Săptămâna trecută, undeva, pe malul Dunării, am întâlnit o sală realmente entuziasmată. Nu de vreo şuşă vulgară sau sub vreun potop manelist, ci de un spectacol de teatru autentic. Un ilustru text clasic al titanului Moliere („Burghezul gentilom”), rescris în cheie modernă de marele literat rus Mihail Bulgakov („Jourdain cel scrântit”) şi modelat încântător pentru timpul şi spaţiul de azi de eruditul regizor Emil Gaju, temeinic şcolit la Moscova şi la Bucureşti (i-a fost cursant distinsului Ion Toboşaru) şi, deloc întâmplător, profesor la Academia de Arte din Chişinăul de locaţie.
…Doctorul Anton Pavlovici Cehov a murit la 44 de ani. De inimă, nu în vreun duel. În dueluri au pierit mulţi, printre care şi marele poet Puşkin, la numai 38 de ani. Ceea ce l-a impresionat mult (şi) pe unul dintre titanii dramaturgiei universale, încât a scris cea mai lungă nuvelă din viaţa sa („Duelul”). Prin ’73 a fost ecranizată sub titlul „Răul om bun”. Acum a fost dramatizată şi la noi pentru Naţionalul bucureştean, într-un spectacol sub semnătura unui filozof-poet al scenei, Alexandru Dabija.
…În lumea teatrului, când se vorbeşte despre masivul imparicopitat, toţi se gândesc la „Rinocerii” lui Eugen Ionescu, text jucat acum aproape o jumătate de veac şi la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Săptămâna trecută a apărut în premieră un „Rinocer” şi la Sala „George Constantin” de la Nottara. Nu a fost vorba despre piesa de rezistenţă din teatrul absurdului, ci de „Rinocerul îndrăgostit”, venit tocmai din China.
Read more: Rinocerul galben şi rotund
…În fiecare lună, în ultima zi de luni, de la 18 fix, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor se adună cei mai frumoşi visători pe care i-am întâlnit în Bucureşti (la care, din când în când, mai vin şi unii de la Iaşi, Oradea, Craiova, Braşov şi Piteşti). Sunt scriitori de teatru de toate vârstele care se adună la „Clubul dramaturgilor”, generoasă idee căreia i-a dat viaţă în 2002 un frenetic trubadur al scenei româneşti, criticul şi romancierul Mircea Ghiţulescu (printre altele, autorul volumului de referinţă „Istoria literaturii române. Dramaturgia”).
…Mergem la teatru atraşi de autor şi de tematică. Ne sunt prieteni Shakespeare, Caragiale sau Cehov, Moliere, Eugen Ionescu sau Brecht, Tennessee Williams sau Gogol, Sorescu, Mazilu sau D.R. Popescu etc. Ne captează atenţia de multe ori şi numele regizorului: Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu sau Andrei Şerban, Alexandru Tocilescu, Purcărete sau Mălăele şi mulţi alţii. Uneori ne fură privirea câte un titlu sprinţar de piesă neştiută. Dar marele public a fost întotdeauna fascinat în special de arta actorului. 
…Mai toate teatrele şi-au anunţat premierele pe următoarele luni, mai exact până în vară, la finele actualei stagiuni. Peste tot nume de referinţă din dramaturgia universală. Ceea ce este foarte bine, nobil aş spune. Cum Marele Will se joacă nonstop, e firesc ca el să revină la „Odeon”, unde regizorul Alexandru Dabija şi-a ales „Scene din Shakespeare”, sau la Naţionalul timişorean, unde Alexandru Hausvater propune, în plină primăvară (sau vară), o „Poveste de iarnă”. Nu-i uitat nici Cehov. „Pescăruşul” (pus de curând în scenă la Oradea de un regizor rus) va zbura şi în briza mării, la Constanţa, unde îl va monta apreciatul regizor de film Ioan Cărmăzan. Cehov reapare şi la
Read more: Cui i-e frică de piesa românească?
…Noul an a pornit în forţă pe scena teatrală românească. Anul în care, probabil, contemporanul nostru Shakespeare va stabili un record, acela de a fi prezent în aceeaşi stagiune pe afişul tuturor teatrelor bucureştene. După ce, anul trecut, ne-am „shakespearizat” copios cu „Eduard al III-lea” (succes împărţit, la TNB, de regizorul Alexandru Tocilescu şi de interpretul principal Ion Caramitru) şi, pe aceeaşi scenă, cu „Visul unei nopţi de vară” (regia Felix Alexa), cu acelaşi „Vis” estival şi la Metropolis (regia Dragoş Galgoţiu), după ce, în toamna trecută, Andrei Şerban a făcut valuri, ca de obicei, cu „Regele Lear(a)”, la Bulandra (pus numai cu actriţe, sub numele de „Leara”!), 2009 a intrat şi el în lume, pe scena noastră, sub aripa Marelui Will. Unul dintre regizorii interesanţi ai momentului, Laszlo Bocsardi, a propus, săptămâna trecută, la Metropolis, un „Hamlet” actual, cu Marius Stănescu „titular”, avându-l alături, printre alte nume grele, pe Sorin Leoveanu, interpretul nr. 1 din memorabilul „Hamlet” (din zilele noastre şi el!) al regretatului Vlad Mugur, la Naţionalul clujean. Tot în templul Thaliei, la încălzire (a avut avanpremiera la Teatrul Mic, week-end-ul trecut!), remarcabila regizoare Cătălina Buzoianu, cu „Furtuna”, titlu care, vrem, nu vrem, ne invită să evocăm uluitorul spectacol realizat, la Bulandra, de Liviu Ciulei, cu vreo trei decenii în urmă…