Main menu

header

Splendoarea juniorului ajuns la maturitate artistică

mircea_m_ionescu… Sincer să fiu, m-a surprins vestea că la Teatrul de Comedie se va monta celebra piesă „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”. Ce să caute în templul comicului o dramă despre moartea subită a oricărei iluzii, care traversează deceniile (premiera a avut loc pe Broadway, la 13 octombrie 1962, iar filmul cu Elizabeth Taylor şi Richard Burton s-a umplut de Oscaruri - cinci la număr - în 1967)?! Valorosul regizor Gelu Colceag a avut însă miza lui cu acest text de referinţă din dramaturgia universală, într-un veritabil maraton actoricesc (două ore şi 45 de minute, cu pauză). A revitalizat scriitura lui Edward Albee, dându-i actualitate, prin nefericirea cuplului Martha (fiica boss-ului unei universităţi americane) şi George (ginerele şefului instituţiei unde este profesor asociat) demonstrând că tema de meditaţie în cauză nu are ţară sau timp. Iluzia înţelegerii (de fericire nu poate fi vorba!) întreţinută de cei doi timp de 25 de ani, cu sacrificii şi cinism, se amplifică prin venirea în apartamentul cu iz universitar (sugestivă scenografia Dianei Cupşa) a cuplului Honey - Nick. Comportarea tinerilor sosiţi de la un şef academic trădează că, de fapt, ei nu reprezintă decât copia în embrion a gazdelor, alt semn că iluzia (şi crima uciderii ei, a viselor şi a speranţelor, cum afirmă Gelu Colceag) este o repetabilă povară. Dincolo de montarea impecabilă, Gelu Colgeac a mai izbutit o „lovitură”: regalul actoricesc al celor distribuiţi într-o piesă extrem de grea.

Read more: Splendoarea juniorului ajuns la maturitate artistică

Când nu mai e nicio „Măsură pentru măsură“

mircea_m_ionescu... Gala de toamnă a teatrului românesc (există şi una de primăvară, Gala UNITER!), Festivalul Naţional (FNT) vreau să zic, a oferit multe „lumini” din stagiunea trecută. Despre unele am şi scris, încântat, în acest colţ de pagină. Din păcate, FNT-ul a oferit şi câteva „umbre”, nori grei în stare să înşele lumina teatrului. Cel puţin două spectacole au dezamăgit profund, demonstrând unde se poate ajunge când se pierde atât de necesara (nu doar shakespeariana!) „Măsură pentru măsură”…

Read more: Când nu mai e nicio „Măsură pentru măsură“

Universul teatrului refuză „circul“ actual

mircea_m_ionescu… Sfidând criza, dar şi „circul” de pe scena politică românească, înrudit cu „manelismul” (ca să nu zic kitschul) din atâtea domenii ale societăţii noastre actuale, Măria Sa Teatrul se zbate să apere adevăratele valori şi bucurii sufleteşti. Săptămâna trecută a început mereu aşteptatul Festival Naţional de Teatru (FNT), ajuns la frumoasa vârstă a 20 de ediţii, cu un evantai de „lumini” din stagiunea trecută, printre care se numără actori şi regizori de elită (Silviu Purcărete, Alexandru Tocilescu, Andrei Şerban, Mihai Măniuţiu - noul director al Naţionalului clujean, Vlad Massaci şi alţii). Un festival cu participări de top din Anglia, Franţa, Irlanda, Italia şi Polonia şi cu un spaniol aflat pe val - Rodrigo Garcia (câştigătorul premiului „Noi Realităţi Teatrale 2009”), dramaturgul şi directorul de scenă al spectacolului „Interzis accesul animalelor”, montat la Naţionalul timişorean.
Nu se va termina bine FNT-ul şi va începe o salbă de festivaluri diverse, la Giurgiu (teatre din oraşe dunărene), Brăila şi Piteşti (teatre de studio), cu toate decise să demonstreze că Thalia nu va muri, oricâte pietre de moară îi leagă guvernanţii de gât.

Read more: Universul teatrului refuză „circul“ actual

„Masca“ erotică

mircea_m_ionescu… Freneticul om de teatru-total la nivel de vârf Mihai Mălaimare a mai dat o „lovitură” - ultima premieră de la Teatrul „Masca” însemnând, realmente, un show rar. Se numeşte „Venexia” şi reprezintă ultimul spectacol al remarcabilului regizor italian Michele Modesto Casarin, inspirat din scenarii diverse şi savuroase ale commediei dell arte, cu textul „Venexiana” în capul listei. Este un univers aparte, cel al curtezanelor, 11.000 de femei de moravuri uşoare dintr-o populaţie feminină de 12.000 din falnica Venezie a anului 1509!

Read more: „Masca“ erotică

Toxic Love

mircea_m_ionescu… Spectacol de ţinută estetică şi impact la teatrul particular „La Scena”. Realizat cu patos şi multe idei de un artist-total, Sorin Misirianţu, frenetic actor (de teatru şi de film, unde a jucat alături de Armand Assante), dramaturg şi regizor de film (recent a avut, la Roma, premiera filmului „Benvenutti in Italia”) şi de teatru (este directorul de scenă al şocantului „Richard al III-lea”, opera rock de la Naţionalul din Cluj).

Read more: Toxic Love

Cât de actual, după 100 de ani!

mircea_m_ionescu… Festivalul Naţional de Comedie, ediţia a XXII-a, organizat de Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi, s-a deschis cu un spectacol aparte. De la scriitura austriacului Arthur Schnitzler la montarea româno-vienezului Geirun Ţino. Piesa în cauză, „Hora iubirilor” („Der Reigen”, în original), nu doar că a împlinit secolul, în 2003, dar are şi o istorie picantă, cu interzicerea ei de multe ori de cenzură, ba şi chemarea în justiţie a autorului şi a interpreţilor premierei de la Berlin, din 1921! Motivul? Demascarea cinismului, a falsităţii unei lumi încremenite în conformism şi fariseism, ca de fiecare dată când este vorba despre dihotomia iubire-erotism. Adept al lui Freud, Arthur Schnitzler va privi, şocant de direct, amorul liber, sexualitatea, subiect vechi de când lumea, absolut interesant şi astăzi.

Read more: Cât de actual, după 100 de ani!

Tragicomica rocadă cu soţul în bucătărie

mircea_m_ionescu… Cineva a scris că la Naţionalul bucureştean se joacă… „Stan şi Bran”. Şi unii au dat năvală, mai ales că regia era semnată de Horaţiu Mălăele, iar printre interpreţi se număra şi remarcabilul Mihai Constantin. La faţa locului însă, spectatorii au dat peste o piesă irlandeză, „S-a sfârşit cum a început” („The End of the Beginning”), de Sean O’Casey, scrisă în 1934, după o poveste pentru… copii! La urma urmei, o farsă comică, aşa, ca să nu-i zic o comedioară fără pretenţii. Ceea ce nu înseamnă că de la un Naţional nu avem întotdeauna pretenţii. Mai mari decât a te amuza şi a te gândi exagerat la acei doi comici vestiţi ai ecranului…

Read more: Tragicomica rocadă cu soţul în bucătărie

Arta râsului

mircea_m_ionescu… „Bulandra” a deschis stagiunea cu o comedioară, „Artă”, scrisă de o franţuzoaică (Yasmina Reza), destul de răsfăţată în ultimii doi ani de scenele bucureştene („Metropolis” şi „Comedie”). Să nu-i zicem o comedie de bulevard, dar niciuna de profunzime, de referinţă, cum ne-a obişnuit teatrul condus de Ducu Darie. Avem de-a face cu o comedioară de succes şi ceea ce importă în primul rând este că publicul se desfată, chicoteşte şi chiar râde sănătos. Sigur, textul are şi el merite lui, cu situaţii caraghioase şi replici hazoase, ele fiind punctul de plecare, căci laudele se cuvin, de departe, celor care au creat spectacolul. Un regizor strălucitor (Cristi Juncu), aflat pe val, trei actori excelenţi, cu încântătoare poftă de joc (Vlad Zamfirescu, Şerban Pavlu şi Gheorghe Ifrim) şi un tânăr scenograf (Cosmin Ardeleanu) plin de inspiraţie, ridicând jocul pe un spaţiu aflat pe scena normală.

Read more: Arta râsului

Premiera după 17 ani!

mircea_m_ionescu... În 1885, Teatrul Naţional din Bucureşti premia piesa „D’ale Carnavalului”, de Ion Luca Caragiale. Imediat, textul vedea luminile rampei. Ce vremuri!...

Read more: Premiera după 17 ani!

„Cortina“ românească

mircea_m_ionescu… Gata cu crize, accize, devize şi preavize, cu disponibilizări şi devitalizări, cum, necum, se ridică prima cortină în noua stagiune a teatrului românesc. Una fără mare tam-tam, dar cu suficiente puncte de atracţie, fără rabat la idei şi la nivel estetic. Consider că prima rază de speranţă ce vine dinspre teatrele noastre în acest debut de stagiune o reprezintă reîntoarcerea la texte româneşti, mai ales dincolo de Capitală.

Read more: „Cortina“ românească

HOP la deschiderea Stagiunii

mircea_m_ionescu… La noi, teatrele pornesc la un nou drum odată cu şcolile. Poate pentru a reaminti unora axioma că teatrul înseamnă o permanentă şi minunată şcoală de viaţă. Anul acesta, după atâtea viituri financiare, declanşate de un guvern potrivnic artei şi sub repetabila povară a subţierilor de efective, stagiunea a avut ca „uvertură”, în briza mării, la Mangalia (între 1 şi 4 septembrie), Gala Tânărului Actor HOP, ajunsă la a 13-a ediţie. Un veritabil festival al actorilor studenţi sau absolvenţi din ultimii trei-patru ani, 36 la număr, din toate centrele de cultură ale României. Ceea ce ridică o întrebare de fond: nu există, oare, o saturaţie de actori, din cauza puzderiei de facultăţi particulare ce scot, contra cost, oameni cu această specializare pe bandă rulantă? Interogaţie motivată şi de impresia generală că „nu vine nimic de soi din urmă!”...

Read more: HOP la deschiderea Stagiunii