Main menu

header

Premii fără… premianţi!

mircea_m_ionescu… Uneori, ultima cortină de la diferite Festivaluri sau concursuri aduce şi o nemeritată umbră pe imaginea evenimentului în care s-au investit fonduri şi speranţe. Se anunţă câştigătorii, laureaţii juriilor şi ai publicului, numai că unii nu se prezintă să-şi ridice distincţiile (s-a întâmplat şi la marea Gală UNITER!). Au fost cazuri când fericiţii laureaţi nu s-au obosit să mai zăbovească două-trei ceasuri prin urbea sau instituţia respectivă pentru a-şi lua nu doar diploma, trofeul, ci şi banii. Ştiau că ţechinii vor veni, de ce să rateze respectivul o şuşanea unde se plăteşte destul de bine?! Domnilor, „time is money”, doar aceasta-i noua lege nescrisă a vremurilor, nu doar a unor actori!... Sigur, salariile de mizerie reprezintă circumstanţe atenuante, însă respectul faţă de profesie, faţă de numele propriu chiar nu mai există?! Probabil că nu, din moment ce, deunăzi, un artist cu firmă a jucat două spectacole, în matineu şi la prânz, în Bucureşti, după care a gonit cu maşina câteva ore spre un oraş unde seara era invitat de onoare (pe bani buni, desigur!). Publicul nu şi-a dat seama, dar criticii au sesizat imediat, dezamăgiţi, replicile încurcate, uitate şi aşa mai departe. Inhibiţia supraliminară, autoprotecţia creierului, funcţionase inevitabil! Altfel, o zi cu bani buni pentru respectivul (care are destule sosii!), însă nu şi pentru meseria de actor, pentru teatru… Ştiu şi situaţii în care laureaţii nu s-au prezentat să-şi ridice premiile, ca o ciudată formă de protest faţă de ediţii anterioare, când ei s-au simţit nedreptăţiţi. Tragem linie şi înţelegem că, din păcate, unii premianţi (actori, regizori, scenografi, dramaturgi) trebuie reexaminaţi la profilul moral! Read more: Premii fără… premianţi!

Bacău, şase zile capitala teatrului!

mircea_m_ionescu... Început de aprilie. Între zilele 5 şi 10 ale lunii, capitala teatrului românesc s-a mutat pe scenele - şi în Sala Mare şi în Sala Studio - din Bacău. La a VII-a ediţie a Galei Star. Soli ai Thaliei din cinci ţări (Bulgaria, Italia, Japonia, Republica Moldova şi România). Actori cu nume sonor şi mulţi aflaţi la începutul drumului. Critici dramatici de top. Juriu de elită: actriţele de legendă Irina Petrescu şi Catrinel Dumitrescu, regizorul Geirun Ţino, directorul Teatrului „Pygmalion” Viena. La Gală, şi alţi directori de teatre, regizori, doi-trei dramaturgi. Cu toţii atraşi de ineditul Festival One woman şi One man show, născut ca încă o dovadă că Actorul nu se pierde în prezentul saturat de tehnică şi şuşanele comerciale. În Caietul-program al Galei Star sunt două rânduri demne de reţinut: „Gala îşi propune să demonstreze că se poate pune semnul egal între spectacol şi actor”. Read more: Bacău, şase zile capitala teatrului!

Caragiale, contemporanul nostru vesel, trist…

mircea_m_ionescu… Cum 2012 este anul când se împlinesc un secol de la moartea (9 iunie) şi 160 de ani (30 ianuarie) de la naşterea lui Ion Luca Caragiale, teatrele vor să onoreze momentul cu tot felul de montări după opera ilustrului dramaturg. Iar regizorii ţin să demonstreze (uneori ostentativ!) contemporaneitatea lui Caragiale, demers parcă inutil, din moment ce vremurile sunt caragieleşti până la saturaţie (nu doar în acest an electoral!). „Anul Caragiale” se vrea şi timpul inovaţiilor scenice, la Naţionalul bucureştean se pregăteşte „Integrala Caragiale”, cu cele cinci piese ale lui nenea Iancu, Horaţiu Mălăele a pus, zice-se, de „O scrisoare pierdută” ticluită de el, nu-i exclus să vedem şi „o scrisoare” strict feministă (amintind de „Lear”-ul lui Andrei Şerban). Read more: Caragiale, contemporanul nostru vesel, trist…

Fascinanta tinereţe a Maestrului Radu Beligan

mircea_m_ionescu… În teatrul pe care l-a ctitorit, în 1951, în sala care îi poartă numele de la 5 ianuarie, anul trecut, când Teatru de „Comedia” a aniversat o jumătate de veac, Maestrul Radu Beligan a reapărut pe scenă, fiind ovaţionat. La finele ultimei premiere a Teatrului de Comedie, „Spiritul de familie”, acum o săptămână. Spectacol regizat imperial de Maestrul Radu Beligan, cu o fascinantă şi uluitoare tinereţe creatoare la cei 94 de ani, seară de teatru de mare ţinută, pentru suflet şi minte.

Read more: Fascinanta tinereţe a Maestrului Radu Beligan

În trei bujii pe „Autostradă“

mircea_m_ionescu…Când am primit invitaţia pentru premiera „Autobahn”, de la Sala Studio a Teatrului de Comedie, m-a atras în primul rând autorul: Neil LaBute, cel mai jucat dramaturg american contemporan în ultimii ani. Autor de succes şi pe scenele româneşti, cu „Forma lucrurilor”, „Nişte fete”, „XXL”, „Bash. O trilogie contemporană”. A mers pe mai multe scene din România şi „Autostrada” („Autobahn”, în germană!), la Naţionalul timişorean (în 2006), la teatrul particular „Fără frontiere” din Capitală, la Braşov şi compania bucureşteană „Tralala” (în 2011), ca în acest an să figureze pe afişul trupei „Godot”, de pe Lipscani, şi al Comediei. Dramaturg de incizie dură în universul actual, bun arhitect de atmosferă, cititor rar al banalului ce ne înconjoară, dotat cu un dialog sclipitor, Neil LaBute şi-a surprins, acum, fanii cu explorarea unui spaţiu de joc mai puţin folosit, cel dintr-o maşină, unde nu e loc de minciună, unde reacţiile trebuie să fie iuţi, directe, atenţia sporită şi distributivă. Piesa aceasta este un caleidoscop de poveşti (cinci în reprezentaţia de la Timişoara; trei la „Tralala”, patru la Comedie), dialoguri şi monologuri, aparent fără legătură între ele, în acelaşi spaţiu-maşina. Read more: În trei bujii pe „Autostradă“

„O noapte furtunoasă“, ce musical pentru copii!

mircea_m_ionescu… După ce s-a încununat cu torente de aplauze şi premii, inclusiv în capitala genului, la New York, chiar pe Broadway, musicalul „O noapte furtunoasă”, montat la Opera Comică pentru Copii (director Smaranda Oţeanu-Bunea), a reapărut pe scenă în acest an. Săptămâna trecută, în casa proprie, lângă Stadionul Giuleşti, în clădirea Teatrului unde, cu peste o jumătate de veac în urmă, îmi făceam ucenicia de… amant al Thaliei. Acum, o sală modernizată, arhiplină, cu peste 500 de spectatori, copii, adolescenţi şi maturi, unii pe scaune de ocazie, într-o seară furtunoasă şi în public. Read more: „O noapte furtunoasă“, ce musical pentru copii!

„Bordelul“ lui Mălăele

mircea_m_ionescu... Pentru unii, ultimul spectacol regizat de Horaţiu Mălăele - „Lautrec la bordel” (după textul mediocru al lui Mario Moretti), la Teatrul Metropolis - surprinde, prin comparaţie cu „Revizorul”, „Măscăriciul”, „S-a sfârşit cum a început” şi altele. De data aceasta, încântătorul creator de teatru, actorul şi regizorul Horaţiu Mălăele, totodată şi un grafician de excepţie, se apleacă asupra artelor plastice, atras de un personaj cu viaţă de legendă şi lumea lui preferată, „casa plăcerilor”, cabaretul şi bordelul, acolo unde „totul miroase a carne de om”. Personajul este Henri de Toulouse-Lautrec (1864-1901), pictor de renume din postimpresionism, cel ajuns infirm după două accidente, tânărul care a părăsit casa părinţilor aristocraţi pentru a se stabili în Montmartre, locuind în fostul atelier al lui Degas, băutorul de absinth înconjurat de dansatoare, prostituate, alcoolici şi oameni de circ, în cabaretele Mirliton şi Moulin Rouge sau în bordelul de lux de pe Rue des Moulines, toate subiecte ale picturilor şi litografiile sale. Toulouse-Lautrec nu s-a dezis de acest univers al plăcerilor, al desfrâului ce avea să-i aducă moartea (sifilis) la 37 de ani. Dimpotrivă, el şi-a ţinut prima expoziţie în cabaretul Mirliton, condus de prietenul Aristide Bruant, iar multe dintre creaţii le-a dedicat acestor locuri („Dansul la Moulin Rouge”, „În salonul de pe Rue des Moulines”) şi personaje („Sărutul în pat”, „Viaţă de noapte”). Read more: „Bordelul“ lui Mălăele

Impresarii din teatru şi… Hagi

mircea_m_ionescu… Orice teatru îşi prezintă spectacolele la sediu şi în deplasare. În ultima vreme, din cauza crizei financiare, deplasările s-au cam rărit, pe alocuri au dispărut. Cu decenii în urmă, multe teatre închiriau de la CFR un vagon de dormit şi băteau ţara în lung şi în lat, spre fericirea lor şi a spectatorilor de pretutindeni, mai ales din orăşelele unde nu se întâmpla nimic. Azi, o asemenea aventură este imposibilă, costul fiind prea mare. Teatrele din România îşi mai plimbă spectacolele prin ţară, dar în deplasări scurte, ce nu necesită cazare. Să fie impresarii aparenta salvare? Read more: Impresarii din teatru şi… Hagi

„Aventura americană“, un test pentru viitorul teatrului?

mircea_m_ionescu… Când am avut şansa să păşesc în zona Epcot din celebrul Walt Disney World, în Orlando, Florida, nu bănuiam că voi urmări şi un nemaivăzut spectacol de teatru. Acolo, în universul de ultimă oră al ştiinţei şi tehnicii, al perfecţionării iluziei optice la nivel de artă, există şi o zonă unde zece state îşi prezintă, în câte un pavilion, tot ce are semnificativ ţara respectivă. Ajunşi la yankei, aşteptam o călătorie la NASA sau la Hollywood. Surpriză: gazdele ne-au invitat la un spectacol de teatru deosebit, de o jumătate de oră, intitulat „Aventura americană. Cu Benjamin Franklin şi Mark Twain”, ce se joacă din 45 în 45 de minute! Read more: „Aventura americană“, un test pentru viitorul teatrului?

Lumini şi umbre în „Labirint“…

mircea_m_ionescu… Mai există şi minuni în dramaturgia românească. Textul „Labirintul” de Radu F. Alexandru, premiat la ultima Gală UNITER din primăvara trecută, a văzut lumina rampei (incredibil!) în toamna lui 2011, la Teatrul Metropolis (cu titlul de afiş „Love stories”)! Pentru o impresie cât mai adecvată subiectului reţineţi că acum două stagiuni s-a montat la Naţionalul bucureştean o piesă a regretatului Iosif Naghiu, premiată, tot de UNITER, în urmă cu… 17 ani!? Să uităm însă trecutul. Prezentul pare îmbucurător, iar dramaturgii români îşi pot aprinde din nou iluziile… Read more: Lumini şi umbre în „Labirint“…

Frumoşii nebuni ai micilor teatre

mircea_m_ionescu... În vremuri când dramaturgia autohtonă este marginalizată, dacă nu uitată, mai există şi excepţii fericite. De peste un an şi jumătate, la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu se montează numai texte româneşti, iar, mai nou, ultimul teatru particular apărut în Bucureşti şi-a propus acelaşi nobil obiectiv. Recentul venit în Templul Thaliei se numeşte, provocator, „În Culise”, proiect al Asociaţiei Culturale cu acelaşi nume, minunată nebunie a unor tineri creatori de frumos, regizorul Cristian Bajora şi actorul Ştefan Nistor. Undeva, pe lângă Foişorul de Foc, o clădire din minunatul stil vechi al Bucureştilor are, acum, ca mai toate teatrele particulare, un bar la parter şi o mică sală de teatru la etaj. În catul magic, într-o sală cu vreo 50 de scaune, se joacă pe un mic spaţiu convenţional, în faţă şi pe lateral, cu tramvaiul auzindu-se uneori. Aici, cei doi ctitori de speranţe îşi doresc „un teatru tânăr pentru minte şi suflet”, deocamdată numai cu piese româneşti. Ceea ce sună încântător! Read more: Frumoşii nebuni ai micilor teatre