…Când am primit invitaţia pentru premiera „Autobahn”, de la Sala Studio a Teatrului de Comedie, m-a atras în primul rând autorul: Neil LaBute, cel mai jucat dramaturg american contemporan în ultimii ani. Autor de succes şi pe scenele româneşti, cu „Forma lucrurilor”, „Nişte fete”, „XXL”, „Bash. O trilogie contemporană”. A mers pe mai multe scene din România şi „Autostrada” („Autobahn”, în germană!), la Naţionalul timişorean (în 2006), la teatrul particular „Fără frontiere” din Capitală, la Braşov şi compania bucureşteană „Tralala” (în 2011), ca în acest an să figureze pe afişul trupei „Godot”, de pe Lipscani, şi al Comediei. Dramaturg de incizie dură în universul actual, bun arhitect de atmosferă, cititor rar al banalului ce ne înconjoară, dotat cu un dialog sclipitor, Neil LaBute şi-a surprins, acum, fanii cu explorarea unui spaţiu de joc mai puţin folosit, cel dintr-o maşină, unde nu e loc de minciună, unde reacţiile trebuie să fie iuţi, directe, atenţia sporită şi distributivă. Piesa aceasta este un caleidoscop de poveşti (cinci în reprezentaţia de la Timişoara; trei la „Tralala”, patru la Comedie), dialoguri şi monologuri, aparent fără legătură între ele, în acelaşi spaţiu-maşina.
…Tânărul regizor al spectacolului de la Comedie, Mihai Brătilă, a structurat textul tragicomic (cum l-a defint el) în patru tablouri, cu câte două cupluri de actori. Fiecare „cursă” a început cu farurile orbitoare (pentru spectatori) ale unui automobil, în spatele scenei pe care urmau să se desfăşoare cele patru „sferturi”. Trei dintre ele au fost pline de dinamism şi umor, toate de mare haz, ultimul, din păcate, a repezentat „bujia” uzată a maşinii. Combustia acestui spectacol, care se va juca multă vreme, sunt convins, au dat-o cei patru interpreţi, două excelente actriţe (Simona Pop, încântătoare în tabloul I, şi Laura Creţ, compoziţie de efect în tabloul II, în rolul soţiei care este obligată să-i povestească soţului, cu naivitate, o aventură) şi doi minunaţi actori (Alexandru Papadopol - în tablourile II, III, IV, şi Octavian Strunilă - în tablourile I şi III), ambii deja stele pe micul ecran, datorită magnetismului telenovelelor.
…M-a bucurat sincer că Thalia a sedus, în ultima vreme, câţiva dintre răsfăţaţii serialelor (pentru mulţi gen uşor!), readucându-i cu succes la teatru. Este cazul lui Ioan Isaiu (prezent, acum, după ani buni petrecuţi, cândva, pe scena Naţionalului clujean, în spectacolul „Menage a trois”, la Teatrul „Arca”, şi „Iubire cu gust de otravă”, la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu), dar şi al lui Alexandru Papadopol, absolvent de teatru, în 2002, la clasa lui Dem Rădulescu! Marea revelaţie pentru mine a fost Octavian Strunilă, absolut fermecător, inteligent, de un comic-total debordant, deloc gratuit. Nu ştiu cum este ca regizor de film, ca scenarist, nu l-am urmărit în telenovelele care i-au adus fani („Numai iubirea”, „Inimă de ţigan”, „State de România” etc.), însă ca actor de teatru fascinează şi cutez să pariez că va face mare carieră.