... Pentru unii, ultimul spectacol regizat de Horaţiu Mălăele - „Lautrec la bordel” (după textul mediocru al lui Mario Moretti), la Teatrul Metropolis - surprinde, prin comparaţie cu „Revizorul”, „Măscăriciul”, „S-a sfârşit cum a început” şi altele. De data aceasta, încântătorul creator de teatru, actorul şi regizorul Horaţiu Mălăele, totodată şi un grafician de excepţie, se apleacă asupra artelor plastice, atras de un personaj cu viaţă de legendă şi lumea lui preferată, „casa plăcerilor”, cabaretul şi bordelul, acolo unde „totul miroase a carne de om”. Personajul este Henri de Toulouse-Lautrec (1864-1901), pictor de renume din postimpresionism, cel ajuns infirm după două accidente, tânărul care a părăsit casa părinţilor aristocraţi pentru a se stabili în Montmartre, locuind în fostul atelier al lui Degas, băutorul de absinth înconjurat de dansatoare, prostituate, alcoolici şi oameni de circ, în cabaretele Mirliton şi Moulin Rouge sau în bordelul de lux de pe Rue des Moulines, toate subiecte ale picturilor şi litografiile sale. Toulouse-Lautrec nu s-a dezis de acest univers al plăcerilor, al desfrâului ce avea să-i aducă moartea (sifilis) la 37 de ani. Dimpotrivă, el şi-a ţinut prima expoziţie în cabaretul Mirliton, condus de prietenul Aristide Bruant, iar multe dintre creaţii le-a dedicat acestor locuri („Dansul la Moulin Rouge”, „În salonul de pe Rue des Moulines”) şi personaje („Sărutul în pat”, „Viaţă de noapte”).
... Pornind de la acest personaj fabulos, artistul-total Horaţiu Mălăele reuşeşte şi o admirabilă frescă pariziană a finalului de secol al XIX-lea, susţinut de „regele” scenografiei noastre actuale, Dragoş Buhagiar. E un uluitor spectacol de imagine, început (şi terminat) pe un pian uriaş ce acoperă scena, cu un cap de păpuşă, al lui Lautrec, care pune în temă spectatorul, ca apoi capacul pianului cu picior să se ridice, devenind un tavan înclinat, cu oglinzi ce reflectă în bordo „culoarea păcatului”, viaţa de bordel şi de cabaret, într-o uluitoare mişcare de tonuri, personajele fiind învăluite, parcă, în anvelopa de aer a lui Rembrand. În acest veritabil musical (pe o scenă, din păcate, prea mică, aşa cum s-a dovedit şi în „Nevestele vesele din Windsor”, montat cu mare succes de regretatul Tociulescu), debordanţii Mălăele şi Buhagiar au avut şansa întâlnirii cu doi actori de elită, absolut formidabili (şi) în acest spectacol, George Ivaşcu (Lautrec) şi Vlad Ivanov (Aristide Bruant), dar şi cu valoroase actriţe (Ozana Barabancea - Madama, Simona Pop - Jane Avril, Raluca Vermeşan - Matroana 2, Ana Covalciuc - Suzanne Valadon, Iulia Vântur - mama lui Lautrec, Cristina Ilin - Paulette/Rosa la Rouge), care au realizat un remarcabil personaj colectiv, potenţat şi de coregrafia Feliciei Dalu şi de muzica originală a lui Răzvan Alexandru Diaconu. Iar dacă acest spectacol deosebit poartă semnătura lui Horaţiu Mălăele, nu puteau lipsi accentele satirice, săgeţi aruncate politicii şi lumii de ieri şi de azi, căci, sună replica finală: „Viaţa e un bordel”!