Main menu

header

mircea_m_ionescu... În ultimii ani, pe scena românească a apărut „Uraganul Mălăele”, care mătură tot în cale, ca actor sau ca regizor. Cu har divin, gorjeanul ajuns la maturitate artistică, tinerelul din „De ce dormi, iubito?” (în ’81, cu regretata Anda Călugăreanu) reprezintă azi un titan al scenei, dezvoltând un umor de cinci stele în bufonerie sau în absurd. „Măscăriciul”, „Cafeneaua”, „Unchiul Vanea”, „Revizorul”, „Dineu cu proşti” şi, mai nou, „Femeia care şi-a pierdut jartelele” înseamnă doar câteva bijuterii din creaţia unui Artist de excepţie. Umorul lui Horaţiu Mălăele este debordant, molipsitor, mereu altceva. E suficient să urce pe scenă, să privească o clipă sala în stilul lui inconfundabil şi să irupă delirul de aplauze. Nimic nu-i gratuit, spre şuşă, ci e un ludic de rasă înnăscut, raţiunea şi sufletul reprezentând arpegiile unui mereu neliniştit creator de excepţie.

... Cine nu a văzut încă „Femeia care şi-a pierdut jartelele”, la „Teatrul Teatrelor” de la Romexpo, şi vrea să leşine de râs 80 de minute trebuie neapărat să se zbată pentru un bilet, nu doar că la acest spectacol a aplaudat minute în şir, fascinat, şi maestrul Radu Beligan. Nu-i o comedie pentru elitişti, snobi, ci un vodevil, un regal comic în care „uraganul Mălăele” îi stârneşte la o seară nebună şi pe încântătorii George Mihăiţă (în rolul lui Levardure) şi Dorina Chiriac (pe acelaşi rol, al lui Fideline, apărând, alternativ, şi Mihaela Teleoacă), totul e vervă, dinamism, inventivitate, o bucurie rară de a juca, de a găsi mereu noi sensuri comice fiecărei mişcări, între bastonade, frişcă, dansul dulapurilor ce înghit personaje, muzica aparte la fierăstrău şi tobe a lui Vasile Şirli, încât te întrebi cum de nu explodează în hohote şi cei de pe scenă. „Vodevilul lejer, plin de graţie franţuzească”, aşa cum denumeşte regizorul Silviu Purcărete, în caietul- program, piesa lui Eugene Labiche (jucată în premieră absolută, la Paris, în... 1851) ar fi rămas, cu siguranţă, o comedioară subţire dacă nu ar fi existat fermecătorul trio de actori, cu Horaţiu Mălăele la serviciu (jocul vieţii: întâiul său rol, la „Casandra”, a fost tot într-o piesă de Labiche, „Pălăria florentină”!). Aşa însă, această producţie a Teatrului de Comedie, un pariu şi pentru regizorul Silviu Purcărete (un spectacol cu doi regizori, unul jucând uluitor rolul servitorului Gaspard), a fost decretată de mai întreaga presă de specialitate un Eveniment. Un eveniment ce a demonstrat că nu există roluri mici şi piesuliţe când debordează uriaşa forţă a actorului şi regizorului, în cazul de faţă patru vârfuri ale teatrului nostru contemporan.

... Spectacolul de la „Comedie” este un bis la „Femeia care şi-a pierdut jartelele”, montată cu succes de Silviu Purcărete, la Limoges, în Franţa, unde Horaţiu Mălăele şi-a rostit rolul în limba lui Voltaire. Acum, dacă tot s-a inaugurat „Teatrul Teatrelor”, la Romexpo, poate vom vedem, cândva, în două seri alternative, „Femeia” de la Limoges şi cea de la Bucureşti. E un vis prea frumos?!