… În aşteptarea deschiderii oficiale a stagiunii, un adevărat eveniment în centrul istoric din Capitală: Festivalul de Teatru Independent de Orice-Underground. La a IV-a ediţie, zilele teatrelor particulare (29 august - 10 septembrie) anunţă un adevărat regal teatral, cu un final mare - recitalul în premieră („O femeie singură”) al Maiei Morgenstern. Dincolo de ce va fi, Festivalul acesta readuce în discuţie condiţia teatrelor independente, din păcate, şi ele cu prea puţine piese româneşti!
… Ceea ce în lume reprezintă o obişnuinţă (la Paris, New York, Londra, numărul teatrelor particulare sare de 200 în fiecare metropolă!), în România se află încă la nivelul experimentului. O alternativă necesară şi în lăudabilă ascensiune, cantitativă (la Bucureşti, numărul „independenţilor” a ajuns la 30!) şi calitativă (Florin Piersic junior a câştigat Premiul UNITER cu un specatol montat de o companie particulară; nume ale scenei româneşti au apărut în producţiile teatrelor neinstituţionalizate, Victor Rebengiuc, Marcel Iureş, Adriana Trandafir, Anca Sigartău, Mihaela Teleoacă, regizorii Vlad Massaci, Dan Tudor, Cristi Juncu, Chris Simion fiind câţiva). Dacă întâiul „independent” din România a apărut în 1995, Teatrul Act - ctitorit de Marcel Iureş, Alexandru Dabija, Doina Levinţa, arhitect Octavian Neculai şi Felicia Crăciun, cu susţinători de calibru gen Tom Cruise, Liviu Ciulei, Diana Rigg - astăzi asistăm la o adevărată avalanşă de trupe particulare în întreaga ţară. În Capitală, o infuzie de nume noi („Apropo”, „Godot”, „Undercloud”, „Master Show”, „Maşina de vise”, „Atelier ’69” şi altele) se adaugă remarcabilelor Teatrul Act, Compania Passe Partout Dan Puric, „Luni de la Green Hours, Arca de la Scena, D’aya şi altele. Alternativa teatrală a irupt şi în ţară, din frumosul evantai reţinând câteva nume: „Sala Mică” (primul teatru independent la Cluj, directoarea Mihaela Panainte vizând un Festival internaţional pe gen) şi „Rubik” (tot sub Feleac), „Joint”, la Braşov (montând piese şi la Bucureşti, Sibiu, Piteşti), „Teatrul 74”, „Yorick” şi „Sala de aşteptare” (în limba maghiară), la Târgu-Mureş, „Tandem”-ul inimoşilor soţi Maria şi Gheorghe Hibovski, la Piatra-Neamţ, „De capul meu” la Iaşi, „Buzunarul cu teatru” în Bacău, „Agon” la Constanţa. Nu putem omite că la Arad, din 2002, există un Festival al teatrului de cameră şi underground, idee susţinută de remarcabilul regizor Radu Dinulescu, că minunata actriţă Valeria Seciu a condus câţiva ani teatrul independent Levant (din păcate, s-a desfiinţat!), iar marea Draga Olteanu-Matei a zămislit în oraşul în care s-a retras (Piatra-Neamţ) primul teatru de neprofesionişti, Teatrul vostru. Născut din surplusul de tineri absolvenţi la actorie, regie şi scenografie, dar şi din nevoia de suflu nou, teatrul independent trebuie susţinut şi de oficialităţi. Căci minunaţii „creatori independenţi” se zbat în căutare de fonduri, spaţii de joc şi atenţia sporită a tuturor. Nobilul lor efort merită un interes major!