…A propus şi a dezvoltat sublim o formă de teatru, numită de el „floare de colţ pe tărâmul arid al României de astăzi”. Dar creatorul de artă Dan Puric s-a ocupat să formeze şi urmaşi de nădejde ai genului. Nu-l voi numi pantomimă, el înseamnă mai mult, un teatru nonverbal care vorbeşte fantastic, ca „necuvintele” lui Nichita, născând evantai de sensuri şi semnificaţii, reverberaţii. Este un fabulos teatru de idei, fiecare gest, voce a trupului, tăcere invită la exerciţii de gândire, de memorie, gen care naşte râsul trist, zâmbete traversate de suspine profunde. Un teatru purtând marca Companiei Passe-Partout Dan Puric.
…Unul dintre ultimele spectacole, „România. Închis pentru inventar” (ce titlu extraordinar!), cu un excelent trio de „contaminaţi” ai lui Dan Puric: Dragoş Huluba (el semnează şi regia), Eduard Adam şi Violeta Huluba. Spectacol rar care a câştigat Premiul Special al Juriului la ultima ediţie festCo, Festival de teatru clasic, ceea ce înseamnă şi spune enorm.
…Spectacolul este o călătorie tragicomică în…. societatea socialistă multilateral dezvoltată. Pentru a (re)cunoaşte trecutul de care râdem-plângem astăzi. Un spectacol-înlănţuire de scene, de idei-trăiri. Aici, câteva… La o vamă a ţării, o plăcuţă: „Închis pentru inventar”. Superbă idee de la care începe spectacolul!… O manifestaţie. Şi Securistul este peste tot. Pe stradă, în casele oamenilor, şi când fac dragoste, la uşa celor care ascultă „Europa Liberă”!… Scena „Paris Match”, lectura ca poartă spre lumea liberă: Paris, New York. Revista se schimbă cu un salam!… Doi tineri, soţ şi soţie (pe scenă soţii Dragoş şi Violeta Huluba!), într-o cămăruţă. Frig, mulţi şi-l reamintesc. Cei doi îşi pun cojoace, fulare, mănuşi, ca să poată face dragoste!… Tot acasă. Se aude fundalul sonor al serialului „Dallas”. Brusc dispare curentul. Când reapare, la tv se aud „Trei culori cunosc pe lume”. Programul s-a terminat!… La restaurant. Un singur meniu: friptură. Una beton, de rupe cuţitul!… Scena ascultării pe furiş a „Europei Libere”. Securistul bate la uşă. Tânărul închide aparatul de radio. Când îl deschide băiatul cu ochi albaştri, miracol: e un post care laudă realizările partidului comunist! Securistul primeşte o portocală, salvatoare… Munca inutilă. Unul bate un cui, altul îl scoate. Unul îi dă celuilalt o cutie, acesta o înapoiază. Asta era producţia!... Finalul. Cei doi tineri vor să plece „afară”. Zidurile se strâng în jurul lor, sunt împuşcaţi, se aude doar ţipătul copilului din pântecele mamei. E speranţa viitorului. Viitorul de ieri înseamnă Prezentul. Acest haotic prezent românesc nu-i, în fapt, o repetabilă povară, un alt nume al zilelor de până-n ’90?! Ne-au ajutat să ridicăm interogaţii grave râzând cu poftă trei actori minunaţi, comedianţi şi mimi, artişti totali: Eduard Adam, cu naturaleţe, forţă scenică şi joc inteligent; soţii Dragoş şi Violeta Huluba, sensibili, balansând superb între dezamăgire şi speranţă, degajând bucuria de a trăi, de a visa. Un spectacol de vis!