… Dacă, în România, există un singur teatru („Tudor Vianu” din Giurgiu) cu repertoriu alcătuit exclusiv din piese autohtone, un altul („Satiricus Ion Luca Caragiale” din Chişinău) s-a încumetat să organizeze chiar un Festival Internaţional dedicat dramaturgilor contemporani din Basarabia. Creaţie a formidabilului Alexandru Grecu (Artist al Poporului, regizor de top, ctitorul şi directorul „Satiricus”-ului, preşedintele UNITEM-ului), Festivalul, desfăşurat pe durata ultimelor şapte zile din Florar, a reprezentat nu doar o sărbătoare a dramaturgilor basarabeni, dar şi un profund motiv de meditaţie pentru viaţa teatrală din România. Nu doar din punct de vedere cantitativ: 16 piese basarabene prezente în Concurs (de 11 autori), 8 montate în teatre din Moldova, 4 în România (la Botoşani, Cluj, Giurgiu şi Iaşi). Nu doar comedii, drame, dar şi două spectacole pentru copii, unul de revistă. Producţii diverse ca gen, formă, stil, limbaj scenic, mesaj clar. A doua ediţie a „Festivalului Internaţional al dramaturgiei naţionale” din Moldova a oferit un exemplu rar al generozităţii regizorilor faţă de textele autohtone. Montate nu din obligaţie de serviciu (cum se întâmplă, dacă se întâmplă, în România!), ci cu fervoare, cele 16 spectacole au oferit în majoritatea cazurilor adevărate creaţii artistice. S-a impus teatrul-manifest, protest, teatrul politic, matur şi curajos („Ţara asta a uitat de noi...”, „Made in Moldova”, „Cu bunelul, ce facem?”, toate de Constantin Cheianu, „Coridorul morţii”, de Irina Nechit), dar şi teatrul de metaforă („Fotografii cu clovni invizibili”, „Tangoul de Adio”, de Val Butnaru, „Pomul vieţii”, de Dumitru Matcovschi), comedia bine articulată („Ultimul Şuţţo”, de Dumitru Crudu, „Eu pentru cine votez?”, de Val Butnaru, „Prostul înţelept”, de Serghei Evstratiev), satira politică („Primul moldovean în cosmos”, de Nicolae Negru), fascinaţia teatrului pentru copii („Cobora un căţeluş din cer”, de Iulian Filip) şi altele.
... În privinţa participării române la Festivalul dramaturgiei basarabene contemporane, ea a fost una de ţinută. Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani a prezentat un excelent spectacol („Ultimul Şuţţo”, în regia valorosului Alexandru Vasilachi din Chişinău); Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu s-a impus printr-un spectacol de mare sensibilitate artistică („Tangoul de Adio”, montat de eruditul Emil Gaju, profesor universitar moldav); „Ateneu Tătăraşi” din Iaşi a oferit un dinamic spectacol despre vis şi dezumanizare („În container”, de Constantin Cheianu, în direcţia de scenă a modernului Radu Ghilaş), iar Ingrit Robu şi Alexandru Arion, din Cluj, au prezentat, pe cont propriu, metafora scenică („Fotografii cu clovni invizibili”). În Juriul de cinci membri, doi români, iar invitat de onoare - Teatrul Nottara, cu „Piaţa Vladimir”, montată de basarabeanul Petru Hadârcă, jucată minunat de Luminiţa Gheorghiu şi Emil Hossu...
... Dincolo de toate, Festivalul de la Chişinău înseamnă o provocare pentru toate teatrele din România.