... Ultima premieră de la „Nottara”, cea de săptămâna trecută („Omul hazardului”), ar fi trebuit să se producă prin finalul iernii. Numai că atunci hazardul a făcut ca interpretul rolului masculin, remarcabilul Emil Hossu, să fie lovit pe trecerea de pietoni de un zevzec aflat la volan. Spital, operaţie la un picior, lunga perioadă a recuperării... Cu gândul tonic că premiera va avea loc! Ceea ce, acum o săptămână, s-a întâmplat, consfinţind triumful Actorului asupra hazardului...
... Piesa, aparţinând unei autoare franceze (Yasmina Reza), la modă pe la noi („Artă”, la Bulandra, „Doamne, ce măcel”, la Comedie), nu-i deloc teatrală, ea însemnând, de fapt, un mic tratat contemporan de filozofia vieţii, alcătuit din monologuri, într-un compartiment de tren pe ruta Paris-Frankfurt. Faţă în faţă, fără să-şi vorbească, stau un scriitor celebru, Paul Parsky, şi o anonimă (Martha), femeie îndrăgostită de opera literatului, ea având în geantă chiar ultimul volum al ilustrului autor („Omul hazardului”). El se gândeşte la prieteni, la personaje şi căsătoria sorei sale şi la amarul vieţii. Ea, la cărţile lui şi la propriile întâmplări. Succesiune de monologuri, unele cu idei notabile („De ce trebuie să pierdem tot ce iubim?”, „16 ani de prietenie s-au topit în trei fraze”, „Vă e teamă să fiţi înţeles?”, „Fiecare prelucrează materia pe care ne-o oferă hazardul”, „Minunatul hazard al vieţii” etc.), ca un rasat puzzle pentru elită. Monologurile se vor transforma în dialog, în comunicare, abia aproape de destinaţia finală, când compartimentul se strânge, aducându-i pe cei doi faţă în faţă, înainte de gara Frankfurt, unde hazardul poate decide orice între cei doi... (N-ar câştiga în intimitate spectacolul jucat în Sala Studio?).
... Conştient de dificultatea montării unui asemenea text, uneori caleidoscop din frânturi de gânduri, regizorul Cristi Juncu încearcă să fugă de plictis, dinamizând spaţiul. În primul rând, printr-o inspirată scenografie (semnată de Cosmin Ardeleanu), un compartiment de tren, în faţă cu lanuri de iarbă mişcate de vântul stârnit de trecerea cursei Paris-Frankfurt. Trenul, ca şi viaţa, o continuă alergare... Apoi, prin personajele apărute prin videoclip pe ecranul geamului de la compartiment, care refac clipe de viaţă în conexiune cu monologurile celor doi călători. Aşa intră în spectacol George Alexandru, Constantin Cojocaru, Ruxandra Sireteanu, Cristina Florea, Beatrice Peter, Cosmin Ardeleanu, Mircea Diaconu, dar şi criticul dramatic Doru Mareş.
... Spectacolul a reuşit să facă scenic un text dificil şi datorită (sau în primul rând!) celor doi interpreţi. Un Emil Hossu încântător, cu superbă prestanţă scenică, eleganţă în rostire şi în trecerea sugestivă de la sensuri la semnificaţii pretenţioase, de la amarul vieţii la bucuria ei. I-a dat replică de mare ţinută Catrinel Dumitrescu, minunată în naturaleţe şi ingenuitate, în oscilaţia dintre adoraţia facilă a fanului şi inteligenţa femeii mature, între umor şi sobrietate, în aşteptarea comunicării...