Main menu

header

mircea_m_ionescu… Teatrul „Maria Filotti” din Brăila şi-a programat întâia premieră a noului an pentru sâmbăta trecută: „Lecţia”, de Eugen Ionescu. Directorul instituţiei, cunoscutul actor şi cantautor Mircea Bodolan, a anunţat din timp cronicarii dramatici, oferindu-se să trimită un microbuz la Bucureşti. În dimineaţa premierei, ţara s-a trezit sub zăpezi nebune. Posturile de radio şi de televiziune anunţau viscol în Bărăgan şi la Dunăre, invitând şoferii să nu plece la drum. Şi totuşi, cu trei ceasuri înainte de premieră, un evantai de nume grele în cronica dramatică se afla la respectatul teatru brăilean: Mariana Ciolan, Maria Sârbu, Bebe Parhon, Adrian Mihalache, Doru Mareş. Plus regizorul Lucian Sabados, directorul Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti, şi semnatarul acestor rânduri. Minunaţi temerari porniţi prin viscol, trecând pe lângă maşini şi tiruri aruncate în şanţ de troiene, cu toţii topind gheţurile de afară sub flacăra dragostei pure de teatru, de Eugen Ionescu, şi respectul faţă de „Maria Filotti” şi noul ei director. La o oră şi jumătate după miezul nopţii, după ce aplaudase premiera brăileană, echipajul bucureştean bătea la porţile Capitalei, traversând un veritabil calvar alb, ajutat de Cristi Popa, şoferul de excepţie al teatrului de la Dunăre. Pentru mine, acesta a fost marele, sublimul spectacol, unul de-a dreptul rar...

... „Lecţia” brăileană, montată cu pasiune de actorul Ciprian Nicolăiasa, s-a vrut o viziune diferită faţă de cea gălăţeană sau oferta „brăileanului” Victor Ioan Frunză de la Teatrul de Comedie, de anul trecut. Un veritabil spectacol de autor (actor, regizor, scenograf), de artist cerebral, într-un decor minunat, în care ideile s-au mişcat frumos. Cele trei personaje au intrat în scenă venind din umbrele lor proiectate pe un paravan alb, asistate de fantomele mişcătoare, ascunse în pereţii laterali. Excelentă idee regizorală, ca şi metafora din final, când cele trei personaje sunt acoperite cu o pânză albă ce cade de lângă globul de lumină, chipurile lor intrând în galeria fantomelor din jur, victime ale Profesorului. Dorindu-se modernă, montarea brăileană nu putea evita sexul, Profesorul violând-o pe Elevă înainte să o omoare. Modern a fost şi al doilea final, cel cu darea înapoi a „filmului” prin refacerea momentelor importante din spectacol, numai că ideea aceasta a fost folosită de Tompa Gabor în „Cântăreaţa cheală”, tot de Eugen Ionescu, într-un memorabil spectacol clujean.

... Două vorbe despre trio-ul din scenă: Ciprian Nicolăiasa (Profesorul), Flori Popa (Eleva), Silvia Tariq (Menajera). S-a văzut clar că toţi au lucrat cu sârg şi pasiune la „Lecţie”, cu real talent şi lăudabilă dicţie, fiecare având cel puţin câte un „moment” excelent.
Un frumos spectacol de echipă care, negreşit, fără fireştile emoţii ale premierei, va creşte în ritm spre final şi va scăpa de unele ezitări în faţa textului. Căci „Lecţia” de dragoste, de devotament faţă de teatru a cronicarilor dramatici îi onorează şi îi obligă (şi) pe talentaţii actori brăileni...