Main menu

header

mircea_m_ionescu… La noi, teatrele pornesc la un nou drum odată cu şcolile. Poate pentru a reaminti unora axioma că teatrul înseamnă o permanentă şi minunată şcoală de viaţă. Anul acesta, după atâtea viituri financiare, declanşate de un guvern potrivnic artei şi sub repetabila povară a subţierilor de efective, stagiunea a avut ca „uvertură”, în briza mării, la Mangalia (între 1 şi 4 septembrie), Gala Tânărului Actor HOP, ajunsă la a 13-a ediţie. Un veritabil festival al actorilor studenţi sau absolvenţi din ultimii trei-patru ani, 36 la număr, din toate centrele de cultură ale României. Ceea ce ridică o întrebare de fond: nu există, oare, o saturaţie de actori, din cauza puzderiei de facultăţi particulare ce scot, contra cost, oameni cu această specializare pe bandă rulantă? Interogaţie motivată şi de impresia generală că „nu vine nimic de soi din urmă!”...

… Unii participanţi la HOP 2010 au susţinut că această Gală a fost mai bună decât cea de anul trecut, fără să strălucească. Alţii s-au dovedit oripilaţi de apetitul crescând către violenţă şi vulgaritate al unor spectatori, actori şi texte. Poate nu întâmplător premiul pentru cel mai bun spectacol a revenit unei creaţii de pantomimă şi păpuşi („Dincolo de umbre”) a studenţilor ieşeni de la Universitatea de Arte „George Enescu”. Personal, m-a bucurat premiul publicului, acordat lui Ingrid Robu pentru un spectacol („Fotografii cu clovni invizibili”) realizat după un text românesc, semnat de Val Butnaru. Semn că există şi dramaturgi români!...

… Dincolo de Premii şi interogaţiile născute la Mangalia, această uvertură a Stagiunii 2010-2011 trasează, cred, bornele noului an teatral. Căci, în caietul-program al Galei, remarcabilul om de cultură care este regizorul şi directorul de teatru Cornel Todea şi-a permis zece definiţii ale noţiunii de HOP: un obstacol ce trebuie trecut; marea bucurie a luptei cu tine însuţi; bucuria întâlnirii cu rivalii. Temeritate, curaj, talent. Dragoste de teatru, de meserie. Provocarea la dialog, la succes. Convingerea că, după un prim hop trecut, urmează altul. Drumul sigur către viitor!... „Decalogul lui Cornel Todea” reprezintă vitaminele pentru supravieţuire în noua stagiune românească, ce va debuta în condiţii care amintesc de titlul acelei memorabile piese semnată de Horia Lovinescu: „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”...

... Pentru toate teatrele din România, noua stagiune reprezintă un uriaş HOP din mai multe puncte de vedere. Primul este de ordin financiar. Al doilea, dar în aceeaşi cheie, îl reprezintă atitudinea autorităţilor locale, care trebuie să vadă în teatrul lor un far de cultură, de lumină, pentru suflete ce nu pot fi împietrite. HOP-ul din curtea Thaliei şi Melpomenei reclamă şi depăşirea crizei morale a scenei româneşti. Când există atâtea talente de excepţie, atâtea valori şi o tradiţie de mare ţinută artistică, teatrul românesc nu trebuie lăsat să se împiedice de hopul efemerilor săraci sufleteşte, care vor să-şi salveze ţechinii murdari lovind nemilos, iresponsabil, în cultură!