Main menu

header

…Un nou spectacol tulburător, la Teatrul Nottara. Cu un regal actoricesc oferit de minunaţii Luminiţa Gheorghiu şi Emil Hossu. Spectacol pentru inimă şi minte, cu piesa „În Piaţa Vladimir”, de Ludmila Razumovskaia (născută în Letonia, acum 64 de ani, dar educată şi lansată spectaculos la Moscova!), în direcţia de scenă a lui Petru Hadârcă, artist total din Chişinău (apreciat ca actor, regizor de teatru - îndeosebi comedii - şi de film, plin de premii internaţionale, mai ales cinematografice).

…Piesa este răvăşitoare. „În Piaţa Vladimir”, din Sankt Petersburg, se întâlnesc întâmplător un fost Artist al poporului, ajuns cerşetor, şi o fostă soră de spital, care încearcă să supravieţuiască vânzând nimicuri la o tarabă improvizată. Povestind, în răceala nopţii şi a sărăciei, Vera şi Pavel descoperă că au fost colegi de şcoală, el mai mare cu trei ani, ea îndrăgostită de el. Acum au ajuns la marginea vieţii, aruncaţi de neşansa fiecăruia, dar şi de o societate rusă „distrusă de democraţia de azi”, ce „l-a alungat pe Dumnezeu şi şi-a ucis Ţarul” (Sic!). Vera şi-a alungat de decenii bărbatul beţiv, dar a rămas cu o fată alcoolică şi cu un nepot invalid. Pavel, actorul din filmul „Caii albaştri”, părăsit de nevastă şi gonit din casă de cele două fete, ajunge să joace „live”, cum glumeşte amar, rolul boschetarului care poartă de gât o pancartă cu litere strigând: „Sunt azi deznădejdea de pe urmă. N-am mâncat de două zile”! Aceşti oameni distruşi sufleteşte îşi regăsesc Visul de a o lua de la capăt, nu să emigreze în Israel, cum vrea ea, ci într-un sat liniştit din Rusia. La un pahar cu ceai şi cu votcă se logodesc brusc cu Speranţa, cu Iluzia, regăsesc un dram de fericire, de comunicare, fac planuri, chiar se căsătoresc, însă nu reuşesc să trăiască măcar „noaptea nunţii”. Ea nu-şi poate părăsi fiica alcoolică şi nepotul în scaunul cu rotile, el rămâne şi fără chilia sa, ce urmează să fie dărâmată în zori.

…Într-un decor simplu, însă sugestiv (scenografia Andrada Chiriac), în atmosfera rusească, creată cu discreţie şi „ochi de cinefil” de regizor, dar şi de inspirata ilustraţie muzicală semnată de Catrinel Dumitrescu, se desfăşoară o dramă ce poate fi întâlnită oriunde în lume. Nu ştiu însă dacă oriunde în lume se pot găsi doi actori uluitori, ca Luminiţa Gheorghiu şi Emil Hossu, în stare să taie lacrima de plâns şi de râs, să se dedubleze emoţionant înnobilând scena şi condiţia umană, să privească drama lor lucid, cu un zâmbet superior, dar şi să găsească iubirea, visul, în cenuşa pustiului contemporan, fără punţi de suflet şi de comunicare. La finele unui spectacol tulburător, l-am văzut, pe rândul I din sală, pe uriaşul Mircea Albulescu ridicându-se şi aplaudând entuziasmat.

…Reîntâlnisem Măria Sa Actorul pe scena de la „Nottara”, „În Piaţa Vladimir” şi în sala transfigurată de fiorul Artei.