Main menu

header

…În „Cetatea de foc”, cum i se spunea cândva Reşiţei, am revenit, cu emoţie, după 30 de ani. Mai puţine furnale. Mai mulţi fără de lucru. Nici fotbalul, fanion pe atunci, nu mai e pe prima scenă. Se târâie prin „lumea a treia”. Reşiţa de azi, mai modernă, a regăsit handbalul, cu lauri europeni. Şi îşi onorează tradiţia teatrală. Logic, din moment ce, la 50 de kilometri, în Oraviţa, s-a inaugurat, la 5 octombrie 1817 (!), întâiul teatru din România, unde Mihai Eminescu a fost sufleor şi consilier al directorului. Toamna aceasta, Reşiţa a serbat minunat 60 de ani de teatru, încântător arc peste decenii, pornind, din iunie ’49, de la „Cumpăna” Luciei Demetrius, în regia lui Sică Alexandrescu. Şase decenii bogate, cu nume grele care au jucat la teatrul din umbra Semenicului, unii debutând chiar pe scena reşiţeană: Ileana Stana Ionescu, Tora Vasilescu, Adriana Trandafir, Elena Popa, Aura Râmniceanu (mama marei actriţe de azi Olga Delia Mateescu), Ştefan Iordache, Corado Negreanu, Cornel Constantiniu şi mulţi alţii.

…„Serbările galante” ale celor 60 de ani de teatru reşiţean au însemnat trei zile de spectacole de ţinută, într-o sală plină ochi. Multă comedie, trei texte româneşti, lansări de carte, critici dramatici şi regizori de elită. Startul l-a dat experimentatul regizor Mihai Lungeanu, cu premiera „Criminal tango”, de Aldo Lo Castro, spectacol spumos, de public. Pe aceeaşi linie a jocului debordant, cu priză la public, şi „Cerere în căsătorie fără Cehov”, de Cornel Udrea, oferită de teatrul orădean „Arcadia” (singurul invitat!), în dinamica regie a lui Sebastian Lupu, şi interpret alături de Mirela Lupu, ambii electrizând sala de la primele scene. Delir în sală şi pe scenă la „Bigamul” englezului Ray Conney, în regia fascinantă a lui Cristian Ioan şi în jocul de zile mari al lui Dan Mirea, Florin Ruicu, Constantin Bery, Camelia Ghinea, Ana-Maria Cizler. Din spectacolul care a închis „evenimentul”, cu piesa „Bătrâna şi hoţul”, de Viorel Savin, montată de Iustina Prisăcaru (totodată şi interpretă), am rămas cu încântătoarea scenografie semnată de N.D. Vlădulescu, nu doar noul director al teatrului reşiţean „G.A. Petculescu”, ci şi un remarcabil artist plastic, cu lucrări expuse curent la „Soho Gallery”, în vestitul cartier newyorkez… Neapărat un cuvânt şi despre frumoasa seară de „teatru tandem”. O piesă („Şi uite aşa, într-o bună zi, ne vom trezi cu mii şi mii de câini ieşind din mare”, de Matei Vişniec), în două interpretări. Prima, sub titlul „Lumina întunericului”, regizată subtil de Dan Vasile, atent la simbioza sens-semnificaţie în orice semn, şi jucată impecabil de Dan Mirea. A doua, „Omul şi câinele” („Who’s the Master, Who’s the Dog”), un interesant spectacol de autor (interpret, regizor, scenograf), N.D. Vlădulescu explorând cuvântul într-o cheie nouă. Semn că, la Reşiţa, tradiţia nu exclude modernul. Dimpotrivă…