Main menu

header

cotnari wide

...După trei decenii am ajuns din nou în frumosul oraș Târgu-Mureș, atras de o premieră aparte. La Teatrul Național Compania „Liviu Rebreanu” (director artistic, de trei luni, valorosul actor Nicu Mihoc, om dinamic și plin de idei). Premiera a însemnat o splendidă întâlnire cu unul dintre promotorii teatrului absurdului, cunoscut în literatură sub numele de Urmuz, cel revendicat de dadaiști și suprarealiști. El, căruia Eugen Ionesco, unul dintre părinții teatrului absurdului, alături de Beckett, i-a recunoscut influența importantă pe care au avut-o asupra sa cele numai 50 de pagini urmuziene. Un veritabil geniu despre care marele public cunoaște puține lucruri, cei mai mulți reținând doar că, la 40 de ani, Urmuz a plecat între îngeri cu un glonț ce și l-a tras în cap pe Șoseaua Kiseleff, din București.

...Premiera de la Târgu-Mureș - „Domnul Urmuz scrie pagini bizare” - a fost una de excepție, experimentatul și profundul regizor Gavriil Pinte zămislind un minunat scenariu, decupat scenic cu măiestrie, în scenografia încântătoare, ca idee și cromatică, a Roxanei Ionescu și pus în mișcare cu un colectiv de tineri actori seduși de personalitatea lui Urmuz. Spectacolul lui Gavriil Pinte înseamnă o radiografie poetică a lui Urmuz pornind de la date biografice (unele noi) despre scriitorul nepereche și de la acele „Însemnări-ciorne răzlețe”, cum au numit criticii puținele, dar valoroasele texte urmuziene, printre care „Pâlnia și Stamate”, „Puțină metafizică și astronomie”, „Algazy & Grummer”.

...Spectacolul acesta teatral rar, balansând între istorie și filosofie, îl renaște mareului public pe Urmuz. Pornind de la primul nume al celui născut la 17 martie 1883, în Curtea de Argeș, Dimitrie Dim. Ionescu-Buzeu, la Demetru Demetrescu-Buzău, numele grefierului găsit împușcat la Șosea, în București, la 13 noiembrie 1923, la reputatul Tudor Arghezi care i-a propus, de patru ori, profetului absurdului să semneze Urmuz, dar fără succes. Gavriil Pinte mai dezvăluie o particularitate a lui Urmuz, inovator literar de senzație al timpului său, ca autor tragic, în sensul opus lui Caragiale, care-l considera „un adevărat nominalist”. Minunata derută în fața existenței cultivată de Urmuz, Absurdul descoperit în esența eternă a lucrurilor, maternitatea cerească a astrelor ce devin roți de bicicletă într-un joc exterior al ființei, toate aceste idei prind chip și mișcare nebună în demersul scenic al lui Gavriil Pinte și scenografia metafizică matură a Roxanei Ionescu. Mai toți dintre cei 13 actori au slujit chipurile bizare cu har și pasiune, făcând să joace nobil Ideea, pâlnia să devină, spre exemplu, trup de om cu pălărie. În mod deosebit am reținut din acest spectacol de excepție prestația lui Luchian Pantea (în Ciprian), Csaba Ciugulitu (Stamate), Georgiana Ghergu (Soția) și Cristian Iorga (Bufty). Cu siguranță, după alte două-trei reprezentații, toți vor atinge... turația absurdului, iar timpul de joc se va mai strânge, spre binele unui Spectacol ce trebuie scos în lume!