Main menu

header

cotnari wide

...Cel mai jucat dramaturg român contemporan, în lume și în România, Matei Vișniec, rădăuțeanul stabilit de decenii la Paris, a avut, pe final de noiembrie trecut, a treia montare în țară, la Teatrul de Animație Țăndărică (director - Călin Mocanu), a unei piese recente, tulburătoare prin duritate și perspectiva tragică: „Migraaaanți sau Prea suntem mulți pe nenorocita asta de barcă”. În România, textul se montase la Reșița și la Odorheiul Secuiesc, iar la Teatrul Național „Satiricus I.L. Caragiale” Chișinău am vizionat un spectacol de mare profunzime filosofică și ținută estetică, în regia lui Sandu Grecu. Un text atât de actual, cu adevăruri cumplite, valoros ca scriitură, a cucerit și Europa, făcând furori în Franța, la Marele Festival de la Avignon, și în Italia. A trecut și Oceanul, să zguduie nu doar Bătrânul Continent, ci și Brazilia, unde a avut același mare succes!

…Este o piesă-document, pornind de la acel milion și două sute de mii de migranți veniți în Europa din Orientul Mijlociu (până la data scrierii textului!), cu populații dislocate de iraționalul Război din Siria (deocamdată!), cu utopia migranților economici seduși de o Europă-Fata Morgana. Migranții nu mai sunt imigranți, sunt peste tot la ei acasă și noi devenim migranți, cetățeni ai Lumii, bulversată de false principii și mari interese ale micilor grupuri oligarhice. Dar Europa este obosită și ea de globalizare și de umbra democrației de altădată, iar invazia de migranți, pe care madame Merkel îi vedea ca pe „anticorpii” Germaniei sale anchilozate, nu poate duce decât la sinuciderea culturală a falnicei Europe!

…Dublă dramă, pentru europeni și pentru migranții plini de iluzii, care se trezesc în Europa că pentru supraviețuire trebuie să-și vândă un picior, un rinichi, un ochi, sub zâmbetul de canalie al traficanților de toate tipurile și al diplomaților europeni, lupi moraliști.

…Pornind de la această piesă uluitoare, remarcabilul Maestru al teatrului de animație din România, Cristian Pepino, a scos un spectacol de 50 de minute, mai ales pentru tânăra generație. A tăiat din text, a redus și numărul personajelor, Sala Studio a valorosului teatru bucureștean a devenit barca saturată de migranți, balansând între moarte și viață, lacrimă și entuziasm naiv, în acordurile muzicii lui Dan Bălan. Și a căutat profunzimea Ideilor apelând, uneori, și la efectul parodiei, susținut de șapte actori excelenți. S-a detașat Mihai Dumitrescu, „Traficantul”, cu har aparte al comicului de idee și privire (el reușind și un spumos travesti), într-un încântător joc interactiv cu sala… A fascinat și jocul Cristinei Țane, cea care a mânuit păpușa lui Elihuv, dar a fost și una dintre cele trei dansatoare debordante, pline de har, un trio strălucind și prin jocul Roxanei Vișan și al Siminei Constantin, în cabaretul modern unde se propăvuia noua ordine sexuală a lumii, cu sutele de mii de musulmani posedați și ei de Freud… Pe rol, Leonard Dodan, George Simian și Robert Neacu, toți într-un spectacol ce va face frumoasă carieră…