Ce înseamnă acest titlu ca o criptogramă?! Simplu: proiectul Noua Generație (9G) lansat anul trecut de Teatrul Național București (TNB) și derulat prin Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava”. Pe scurt, o frumoasă și lăudabilă inițiativă a primei scene românești de a pregăti schimbul de mâine al teatrului nostru (sperăm că legislația va permite și angajarea măcar a premianților!). Un Concurs de proiecte ale tinerilor creatori de teatru a adus sub ochii juriului 42 de oferte și au fost selectate șapte, spre a fi produse pentru Sala Mică, destinată tinerilor artiști, actori, regizori, scenografi. Cum intrarea a fost liberă, cred că acest Proiect este și pentru tinerii spectatori chemați să se familiarizeze cu noile stiluri de regie. Până acum, au văzut luminile rampei patru dintre proiectele reținute, un al cincilea ratând premiera.

…Debutul l-a făcut tânăra și lăudata regizoare Catinca Drăgănescu, ea aducând în fața publicului un spectacol cu titlu mai criptic decât… 9G: „DISTOPIE. Shakespeare. REMIX”. Nu am văzut spectacolul. Unii l-au lăudat, alții, invers. Ca la teatru… Ceea ce știu sigur e că distopia, termen venit din limba greacă, înseamnă o antiutopie, iar experții în materie o mai numesc și cacotopie!

…A urmat, cu două spectacole (!), unul dintre regizorii aflați în fruntea… Noii Generații, Horia Suru, aplaudat pentru remarcabilul „Cokoși” de la Teatrul Act și pentru „Călin (povestea modernă)”, montat pe scena din Bacău, într-o cheie inedită, actrița nescoțând un cuvânt în ora spectacolului inspirat din „Călin, file de poveste” de Mihai Eminescu și „Wunschkonzert” de germanul Franz Xaver Kroetz. Acum, două oferte: „ActOrchestra” (teatru muzical care nu e musical), un scenariu propriu, și „Ziua când nu se cumpără nimic” de Atle Hansen.

…Ultimul spectacol oferit în acest Proiect, la finele lui noiembrie, când am putut fi în sală: „Piesă pentru frate și soră”, textul celebrului dramaturg american Tennessee Williams, tradus și jucat în premieră absolută în România. S-a încumetat la drum tânăra regizoare Iris Spiridon, cu o poveste autobiografică a ilustrului dramaturg, dificil de montat. Cum nu am avut la îndemână piesa inedită la noi, nu știu exact cât am văzut Tennessee Williams și cât… 9G! Mi-a plăcut exercițiul de imaginație la care este invitat publicul, să vadă o sală elisabetană, în locul spațiului golaș, ce are în centru o carte uriașă (concurează la Guinness Book!). Este scenografia fermecătoare a Cristinei Milea, care a mutat jocul pe cartea uriașă, din care actorii deschideau file-decor minunate, încântătoare, fratele Felice (în piesă; Istvan Teglaș - interpret) și sora Clare (Ioana Mărcoiu) jucându-și spaimele, izolarea, tentația evadării dintr-o lume colorată de carton. A fost cea mai ingenioasă scenografie văzută în 2014!

…Și o întrebare logică: în primele patru proiecte din 9G, nicio piesă românească!?! Că tinerii regizori cam fug de ea este o realitate, dar devine o obligație morală când te invită prima scenă a țării!