Main menu

header

Proştii sub eclipsă de lună

…Unul dintre dramaturgii români de referință, Teodor Mazilu (1930-1980), a fost redescoperit în ultimii doi ani, spre bucuria generală - regizori, actori, spectatori. Piesa „Mobilă și durere” a fost montată la Teatrul Nottara și, mai ales, la Centrul UNESCO, într-un minunat spectacol purtând marca regizorală a lui Victor Ioan Frunză. Acum, în Festivalul Comediei Românești - festCo, bucuria reîntâlnirii cu alt text minunat „Proștii sub clar de lună”, cu încântătorul, inconfundabilul dialog al lui Mazilu, cu existențialismul lui satiric, unde sublimul și ridicolul supraviețuiesc împreună, spectaculos, în scene memorabile, în care o serie de neica nimeni rostesc cuvinte pretențioase, din instinct gregar, toți prinși într-o asumată entuziastă stare de mediocritate, impostori, canalii sentimentale, limbuți, parșivi, ipocriți, servili, umili, șantajiști, tipi și tipe de periferie care nu au vreun complex în fața culturii, a logicii elementare, ei trăind liniștiți, în incultura lor, în paradoxurile realității, făcând parte din această lume pe dos, care îl apropie pe Teodor Mazilu de teatrul absurdului, fără ca autorul să se fi considerat vreodată ca făcând parte din acest curent. Superba irealitate satirică a lui Teodor Mazilu, nobil filosof al moralei scenice, al caracterelor, mișcată de infernalul mecanism al oglinzilor strâmbe, prinde de minune și vremurilor noastre. Orice surplus de modernizare formală nu reușește decât să deregleze fantastica operă mazileană, să-i răpească farmecul și miza.

„Trei surori“ britanice

…Trăim vremuri când, saturați de manele și telenovele, se caută și dramele de familie, cu problemele prezentului. Dacă aceste piese mai sunt și psihologice, ba mai au și umor, este OK. O astfel de piesă, ultima premieră de la Naționalul bucureștean, „Memoria apei”, de britanica Shelagh Stephenson, text de debut în dramnaturgie, în ’96, la 41 de ani, aureolat cu montări la Londra, Paris, New York, Tel Aviv. Piesa aduce aminte de vestita „Trei surori” a lui Cehov, deși autoarea declară că nu are nicio legătură cu uriașul dramaturg rus.

Luna Florilor, bogată şi în teatru!

…La început de Mai, așteptata Gală a Premiilor UNITER a mai fericit cu prezența un oraș din țară, în afara Capitalei. Acum, după Galele de la Sibiu, Iași, Târgu Mureș, a XXIV-a ediție la Oradea, în frumoasa sală a Teatrului Regina Maria. Gală interesantă, cu emoții și frumoasă participare a artiștilor bihoreni. Dar, în unele momente un „deja-vu”, ceea ce necesită puțin efort, în viitor, pentru ieșirea din rutină, de la prezentare la aceleași și aceleași Jurii…

Performanţă cu… 7 (şapte) spectatori în sală!

…Efervescența teatrului independent în România reprezintă un fenomen lăudabil, dar și trist. Este un strigăt de disperare și, în același timp, un jurământ de credință al tinerilor actori față de profesia aleasă. Cum puzderia de facultăți de teatru (mai ales particulare) scot anual cohorte de șomeri cu diplomă, iar o lege care să reglementeze raportul cerere-ofertă în teatrele profesioniste nu există, au apărut nenumărate teatre independente. Unele au reușit să-și găsească sponsori, relații, și supraviețuiesc. Altele se chinuie, cu o remarcabilă tenacitate a tinerilor actori.

Debutul lui Matei Vişniec!

…Cel mai jucat dramaturg român în lumea-ntreagă, la ora aceasta, prolificul, profundul Matei Vișniec, românul stabilit de peste trei decenii la Paris, a debutat la mijloc de aprilie 2016 cu o piesă… pentru copii! Un debut strălucit, la 60 de ani, la Teatrul de animație Țăndărică (manager general - valorosul Călin Mocanu), ajuns la 70 de ani!

Dragă societate, de ce eşti surdă?!

…Acesta este „acordul final”, morala gravă, tulburătoare a ultimei premiere de la Teatrul Național „Satiricus I.L. Caragiale” din Chișinău (director - Sandu Grecu, Artist al Poporului). Un spectacol dur, de atitudine și lacrimă, inclus în remarcabilul proiect al teatrului basarabean de a radiografia și diagnostica precis două categorii abandonate de actuala societate: copiii și bătrânii!

Vlad Massaci sau rafinamentul psihologiei scenice

…Unul dintre spectacolele de la care am plecat încântat că m-am numărat printre fericiții „martori” la proces se numește „Lut”, premieră din acest an la Naționalul bucureștean. De la tensiunea textului la jocul fascinant al „quintei” de actori, scenografia lui Andu Dumitrescu la remarcabilul demers scenic al regizorului Vlad Massaci, nu există decât sincere buchete de laude.

Un „Oblio“ pentru cei mici şi cei mari, la „Ţăndărică“

…Citadelă a teatrului de animație, Teatrul Țăndărică nu se adresează doar copiilor prin spectacolele lui de ținută. Și cei mari au multe de văzut la „Țăndărică”, spectacole ca „Păsările”, „Candid” sau „Play Shakespeare” reprezentând vârfuri de creație pentru maturii exigenți. Meritul creatorilor de povești minunate pentru cei mici este că ele contribuie și la încântarea părinților, care nu doar că își regăsesc copilăria în sala de teatru, însă înțeleg cât de complexe sunt, în vremurile noastre, informația și educația celor mici.

Ce splendoare de „Scorpie“ la Teatrul de Comedie!

…Una dintre cele mai jucate comedii ale lui Shakespeare, „Scorpia”, publicată în 1623, a apărut pe toate scenele din lume, ca „Îmblânzirea scorpiei” sau „Femeia îndărătnică”. A fost și balet, operă, musical, film de referință, al lui Franco Zefirelli, în ’67, cu Elizabeth Taylor și Richard Burton. Cu un titlu sau altul, s-a jucat în mai toate teatrele din România, în ultimii ani salutând rolul Oanei Pellea la „Bulandra” (2000), producțiile de la Sibiu, Craiova, Constanța, Târgoviște, Bacău, Galați etc. La începutul lunii trecute, ultima premieră a Teatrului de Comedie, cu acest text, un spumos musical, în regia experimentatului și inspiratului Gelu Colgeac.

Iarina Demian şi fascinaţia dramaturgiei americane

…Actriță de elită, Iarina Demian s-a dovedit în ultimii 15 ani și o redutabilă regizoare. A primat dramaturgia americană contemporană, cu legile ei aparte, de la povestea simplă la limbajul crud, tăios. Piesele americane contemporane sunt atrăgătoare, însă nu-s deloc facile, reclamând regizori profunzi și actori-totali.

Un spectacol cumplit la Teatrul Naţional Radiofonic

…Am ascultat, cutremurat, în două seri, la Radio România Cultural, un Spectacol-document în două părți: „Plânsul pământului” și „Pâinea cea de-a pururi”, ultima producție a Teatrului Național Radiofonic. O spovedanie a ororilor pe timp de pace ale comuniștilor sovietici. Pe Volga, în 1921, în Ucraina - 1933 și în Moldova sovietică, între 1944 şi 1946. Un Spectacol uluitor, cu monstruozitățile înfometării ce au omorât mai mulți oameni decât Războiul! O sociologie a foametei, pornind de la „Cartea Foametei”, citită cu lacrimi, a Larisei Turea (în prezent secretar literar la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău). Au urmat o dramatizare minuțioasă a Magdei Duțu (totodată și producătorul spectacolului) și regia de mare profunzime ideatică și vibrație sentimentală a lui Petru Hadârcă (directorul Naționalului din Chișinău), cu o distribuție de excepție, actori de prim-plan înfiorați și ei de ororile Păcii sovietice: Ion Caramitru, Rodica Mandache, Mircea Rusu, Petru Hadârcă, Amalia Ciolan, Mihai Bica, Orodel Olaru, Annemary Ziegler, Mircea Constantinescu, Marcelo Cobzariu, Julieta Strâmbeanu, Dorin Andone, Alexandru Nedelcu.