Nici că se putea un film mai potrivit pentru un prim articol în revista de faţă. „FROST/NIXON” este una dintre cele mai incitante pelicule, mai ales într-un an cu alegeri prezidenţiale. Liderul de la Casa Albă, care a fost nevoit să demisioneze în urma celebrului caz Watergate, după ce a pus sub atentă ascultare telefoanele mai multor adversari incomozi din breaslă, dar şi din presă, este tentat să aducă lumină în sumbrul său mandat, acordându-i un interviu unui britanic, David Frost, care era considerat un ziarist nu prea sofisticat şi specializat pe personaje din lumea mondenă sau artistică. Omul de stat a ignorat că tipul începuse cu un show umoristic de false ştiri, ceea ce din start însemna că are o minte foarte ascuţită, deci nu i-a fost foarte greu să-l bage în cofă pe ichard Nixon. Războiul inteligenţelor şi vicleniilor n-a fost însă aşa de uşor de câştigat. De altfel, vorba lui Shakespeare în „Furtuna”: „O victorie prea uşoară n-are acelaşi preţ.”
Seria celor patru întâlniri negociate la sânge pe întrebări, dar şi pecuniar, pentru că Ex-ul era foarte mare amator de parale şi neînduplecat în această privinţă, începe meciul. Abilitatea cu care fentează tot ce ar fi în dezavantajul său, dar cu un ton calm şi mai ales o voce magistral stăpânită (la confruntarea radio cu contracandidatul său Kennedy avusese un avans net, dar o pierduse pe cea tv din cauza înfăţişării), r trebui să devină un curs de eleganţă şi de eficienţă pentru politicienii de pretutindeni.
Cei doi actori se întrec în măiestrie. Frank Langella trebuie să şteargă sau să întreacă imaginea creată de Sir Anthony Hopkins în varianta din 1995, a lui Oliver Stone, care a făcut un fel de biografie parţial romanţată a lui Nixon. Michael Sheen, fost Tony Blair, prim-ministrul, într-un alt film formidabil şi ajuns la Globurile de Aur „The Queen” a lui Stephen Frears (cel care a anunţat Palme d’Or-ul lui Cristian Mungiu pentru „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”), este acum insinuantul şi foarte abilul David Frost, un jurnalist de televiziune, care a început la New York, a continuat în Australia şi apoi la Londra, iar acum a intrat deja în manualele de specialitate, ca o figură strălucită, dar şi ca exemplu în cele de limba engleză. În plus, marea victorie a celebrităţii meritate are masă oricând la cel mai renumit restaurant de peste Ocean, „Sardi”.
Regizorul Ron Howard merită categoric felicitări, fără echivoc: Jos pălăria! P.S. Genială adaptarea lui Neil Diamond, la vremea interviului, de la melodia „Love and Marriage” cântată de Sinatra (genericul de la Bundy) la „Frost and Nixon”.
FROST/NIXON SUA, 2008 Regia: Ron Howard Cu: Frank Langella, Michael Sheen, Oliver Platt, Kevin Bacon, Rebecca Hall Distribuit de RO IMAGE 2000 Irina-Margareta Nistor
Nici că se putea un film mai potrivit pentru un prim articol în revista de faţă. „FROST/NIXON” este una dintre cele mai incitante pelicule, mai ales într-un an cu alegeri prezidenţiale. Liderul de la Casa Albă, care a fost nevoit să demisioneze în urma celebrului caz Watergate, după ce a pus sub atentă ascultare telefoanele mai multor adversari incomozi din breaslă, dar şi din presă, este tentat să aducă lumină în sumbrul său mandat, acordându-i un interviu unui britanic, David Frost, care era considerat un ziarist nu prea sofisticat şi specializat pe personaje din lumea mondenă sau artistică. Omul de stat a ignorat că tipul începuse cu un show umoristic de false ştiri, ceea ce din start însemna că are o minte foarte ascuţită, deci nu i-a fost foarte greu să-l bage în cofă pe ichard Nixon. Războiul inteligenţelor şi vicleniilor n-a fost însă aşa de uşor de câştigat. De altfel, vorba lui Shakespeare în „Furtuna”: „O victorie prea uşoară n-are acelaşi preţ.”