„Vai de şalele mele!“

  M-a sunat la telefon o voce de bărbat puternică: „Nea Florine, ajută-mă! M-am aplecat sub robinetul de la baie să mă spăl pe gât şi pe spate şi îndreaptă-te după aia dacă mai poţi! Am rămas aplecat în unghi drept, mă doare mijlocul de îmi sar ochii şi nici nu pot să merg pe stradă de ruşine.“ Bietul bărbat a păţit ca mulţi alţii, fac o mişcare niţel mai curajoasă şi rămân încovoiaţi ca mânerul de la umbrelă. Mai amintim că lombosciatica îi trăsneşte pe mulţi aşa, din senin. Urma un meci important al naţionalei de fotbal, şi portarul tricolorilor, Lung, s-a trezit dimineaţa, cu două zile înainte de meci, cu spatele îndoit şi cu dureri teribile în şale. Ce să mai plonjeze, ce să facă salturi acrobatice după minge, când el abia putea să umble prin cameră! Până la urmă a avut noroc şi, în trei zile, „colţii“ cu care-l înşfăcase durerea de mijloc s-au retras. Aceeaşi păţanie a avut-o şi un actor foarte la modă, care, în ajunul unei premiere, a fost lovit de o criză de spate, încât medicii, cu eforturi disperate, abia l-au adus în stare de mers, ca să nu se compromită premiera. Dar vedeta umbla pe scenă prudent, mai să nu se spargă, precum un pahar. Şi o gospodină oarecare poate să o dea „în bară” cu o durere de spate iscată de la un nimic. S-a dus proaspăta pensionară să ridice un borcan cu murături şi-a şi fulgerat-o în şale o durere, de a trebuit să se ducă la spital, iar diagnosticul a confirmat o leziune la o vertebră lombară.

  Nu cred să existe vreun om care să fi scăpat de durerea de şale. De altfel, uriaşe congrese internaţionale, ce adună mii de profesori universitari de medicină, aduc în discuţie zile de-a rândul o singură temă: durerea de spate. Aceasta este atât de des întâlnită şi din cauza decontului pe care omul trebuie să-l plătească ridicării speciei umane în două picioare.
Poziţia verticală adună toate forţele în zona mijlocului şi tocmai acolo apasă toate presiunile corpului. În articulaţiile dintre vertebre se instalează de-a lungul anilor acea uzură numită artroză. Pe lângă tasarea vertebrelor, dată şi de osteoporoza apărută la menopauză, se întâmplă ca discul dintre vertebre să iasă afară şi să comprime vreo rădăcină nervoasă, astfel că durerea coboară şi pe picior. Când durerea se limitează doar la şale, poate fi provocată de contractarea muşchilor vecini coloanei şi se numeşte lombago.

  Dacă durerea coboară pe picior, fiind presată o porţiune a nervului sciatic, durerea se numeşte lombosciatică. Pot apărea şi situaţii de necontrol asupra labei piciorului, de amorţeli şi de alte pierderi de sensibilitate şi, practic, pericolul de paralizie. Din acest motiv, intervenţia chirurgului este urgentă.
Bineînţeles că foarte vinovată de durerile de spate este şi obezitatea. Trebuie să descărcăm de kilogramele în plus coloana vertebrală.
Dar responsabile de durerile de spate mai sunt: îngustarea canalului cu măduvă din coloană, poziţiile defectuoase de stat la birou, de cărat greutăţi, osteoporoza, scolioza şi cifoza, care sunt deformări ale coloanei vertebrale, ca şi tumorile şi metastazele.  
Spondiloza înseamnă modificarea curburilor coloanei, fie că se întâmplă în zona şalelor, fie că este în zona cervicală. Există oameni care se vaită de ameţeli, de pierderi de echilibru, de leşinuri, şi asta datorită depunerilor de calciu pe coloană în zona gâtului, astfel că această spondiloză cervicală duce la apăsarea pe pachetele de vase şi de nervi ce irigă creierul. În privinţa durerilor de mijloc nu trebuie să se repeadă specialiştii să opereze coloana vertebrală a bolnavului. Trebuie să se încerce în plină criză tratamentul clasic şi anume repaus la pat cam o săptămână şi administrarea de medicamente antiinflamatoare împotriva durerilor şi de pastile ce relaxează musculatura. Apoi se poate apela la infiltraţii în coloană.
  Prin intermediul injecţiilor se introduce un medicament analgezic chiar la locul faptei. Bineînţeles că numai atunci când se impune trebuie să intre în scenă şi intervenţia pe coloană. Se poate extrage tot discul intervertebral ce a ieşit de la locul lui şi presează pe ramificaţiile nervoase, după cum se poate îndepărta doar o parte din discul vinovat. Nu toate aceste intervenţii se fac cu bisturiul în chirurgia deschisă. Există şi intervenţii miniinvazive. De exemplu, se pătrunde prin nişte incizii mici cu endoscopul, iar pe tuburile endoscopului se poate lucra cu instrumente adaptate, miniinvazive.
Mai există şi intervenţia percutanată, când se pătrunde prin piele cu un ac gros, prevăzut cu cameră video şi se lucrează cu instrumente specifice. În caz de tasare, adică de turtire a vertebrelor, există posibilitatea ca printr-o trusă specială, cu un ac specific, să se introducă în corpul vertebrei ciment sau substituent de os.

Florin Condurăţeanu