Nu stă pe loc medicina şi uneori face nişte viraje atât de bruşte şi de pline de capricii, încât seamănă cu hachiţele unei domnişoare mofturoase, care se distrează perpelindu-şi curtezanii. Se schimbă uneori ideile în medicină, încât teoriile vechi şi cele noi stau cu spatele unele la altele precum doi soţi peste care au trecut 30 de ani de căsnicie şi atât de îndrăgostiţi sunt unul de altul, încât dorm fund în fund noaptea, ca să tuşească fiecare în altă parte. A fost o vreme în care medicina scotea meniscul de genunchi în stil pompieristic. Chiar se întreceau doctorii care scoate mai rapid acest cartilaj din genunchi, ulterior dovedindu-se că el are un rol important şi nu trebuie să te lepezi de el chiar la cea mai mică fisură. Tot atunci se scoteau pe bandă rulantă amigdalele. Cum îl durea niţel în gât pe copil, părinţii îl apucau de o mână şi fuga la orl-ist, care arunca la coş amigdalele, dovedindu-se mai târziu că ele trebuiemenajate, făcând parte dintr-un lanţ de apărare imunologic. Şi tot aşa, un alt exemplu de schimbare de macaz în medicină este şi viziunea asupra ulcerelor. Lungă vreme era interpretat ulcerul ca o consecinţă a stresului, deci a excesului de acid clorhidric. Descoperirea unor medici din Australia, acum vreo douăzeci şi ceva de ani, a adus pe banca acuzării pentru ulcer o bacterie numită Helicobacter Pilori, orientând tratamentul spre antibiotice.
Şi, fiindcă tot a venit vorba despre sistemul digestiv, iată alte schimbări de optică. Un ţap ispăşitor al neplăcerilor din sistemul digestiv era considerat capitolul colite. Una-două, cum îl durea burta pe un om, se simţea balonat şi avea scaune dereglate, medicii puneau diagnosticul de colită. Lumea învăţase termenul acesta de colite, iar oamenii obişnuiţi îl foloseau mai mereu, ajungând să introducă şi nuanţe: colita de fermentaţie, colita de putrefacţie. Prin înaintarea medicinei, excesul de diagnostice de colită a început să fie ţinut în frâu. S-a dovedit în noua interpretare a gastroenterologiei că nu toate aşa-zisele colite sunt de fapt colite. Explică acest capitol renumitul profesor doctor Alexandru Oproiu. În urmă cu ceva vreme, colite erau denumite toate tulburările de tranzit intestinal (constipaţii sau diaree), ce erau însoţite de dureri în abdomen. Astăzi, colită este denumită orice afecţiune a colonului produsă de o sumedenie de factori, ce duce la o inflamaţie a mucoasei colonului, adică o inflamaţie a peretelui interior al intestinului gros.
Iată câteva cazuri impropriu diagnosticate până acum drept colite. Unii oameni au din naştere sau dobândită de-a lungul vieţii o lipsă de enzimă (lactază), care în mod normal are sarcina de a prelucra lactoza din lapte. Dacă acestor oameni le lipseşte această enzimă, lactoza din lapte nu mai este digerată şi ajunge în colon, iar omul are crampe, îi chiorăie maţele şi suferă de o diaree explozivă. Nu este de fapt o colită de fermentaţie, ci o inflamare a interiorului colonului, tocmai cauzată de absenţa acestei enzime de prelucrare a laptelui dulce. Iată o altă situaţie de diagnostic impropriu de colită. Alţi oameni au un deficit de altă enzimă în intestinul subţire, un deficit de zaharoză, astfel că în absenţa ei nu se mai desface zahărul din fructe, aşa că se ajunge iarăşi la diaree, la crampe. Nici aceasta nu este diagnosticată ca altădată drept colită de fermentaţie, ci iarăşi ca o lipsă de o anume enzimă. Alţi pacienţi suferă de diaree fiindcă au un deficit de altă enzimă destinată digerării ciupercilor. Tot în categoria neplăcerilor digestive greşit diagnosticate altă dată drept colite intră şi alergiile alimentare, producătoare de diaree fără urticarie pe piele. Astăzi, adevăratele colite sunt inflamaţiile interiorului intestinului gros produse de bacterii, virusuri, ciuperci, iradieri, de unele procese imune. În categoria acestor boli imune se situează rectocolita ulcerohemoragică, boala Crohn etc., care produc şi ele diaree şi alte suferinţe digestive.
Cele mai dese colite sunt produse de bacterii. Frecvent se întâlneşte bacilul dizenteriei. Tot în categoria colitelor se încadrează şi toxiinfecţiile alimentare cu Escherichia Kolli. Colite apar şi după curele cu antibiotice puternice cu spectru larg, de exemplu după tratamentele cu cefalosporine sau augmentin. Există şi colite produse de virusuri, denumite şi enterocolite.
Nu stă pe loc medicina şi uneori face nişte viraje atât de bruşte şi de pline de capricii, încât seamănă cu hachiţele unei domnişoare mofturoase, care se distrează perpelindu-şi curtezanii. Se schimbă uneori ideile în medicină, încât teoriile vechi şi cele noi stau cu spatele unele la altele precum doi soţi peste care au trecut 30 de ani de căsnicie şi atât de îndrăgostiţi sunt unul de altul, încât dorm fund în fund noaptea, ca să tuşească fiecare în altă parte.