Main menu

header

cotnari wide

Dulciuri pentru bolnavii de stomac (I)

de Elena Şerban

Pentru că cea mai mare parte a suferinzilor de afecţiuni stomacale se plâng de aciditate, manifestată prin arsuri în regiunea stomacului, ei nu pot consuma orice fel de desert. De aceea, vă venim în ajutor şi vă prezentăm câteva idei de dulciuri făcute în casă.

Read more: Dulciuri pentru bolnavii de stomac (I)

Sucuri naturale şi sănătoase (III)

de Elena Şerban

Canicula din ultima vreme ne determină să bem din ce în ce mai multe lichide. Lucru care nu e rău deloc, dar când ne gândim că răcoritoarele pe care le cumpărăm de pe piaţă sunt preparate cu adaosuri nesănătoase, parcă ne trece setea. Avantajul este că acum pieţele sunt pline de fructe, de aceea vă venim în ajutor cu idei de reţete cu care vă puteţi face acasă sucuri delicioase şi sănătoase.

Read more: Sucuri naturale şi sănătoase (III)

Incredibil: se poate găti şi fără foc

13-02-1de Cătălina Tăgârţă

- Rodia Tilianu, promotor acreditat al alimentaţiei naturale, face mâncare fără aragaz de 24 de ani!

Când aud expresia: „a găti fără foc”, multe persoane se gândesc la salate, lactate sau fructe. Pentru Rodia Tilianu, promotor acreditat al alimentaţiei naturale în România, acesta nu este numai un stil alimentar, ci şi un stil de viaţă. De mai bine de 20 de ani, ea găteşte „la rece” absolut orice: de la cafele şi supe până la prăjituri şi torturi de ciocolată. Rodia îi sfătuieşte pe toţi cei care vor să fie sănătoşi şi frumoşi să consume cât mai mult timp numai hrană vie.

„Prin coacere, enzimele şi vitaminele dispar”
- Ce înseamnă hrană vie?
- Hrana vie înseamnă mâncarea aşa cum ne-o lasă natura. Gândiţi-vă numai la asta: roşia o culegem coaptă din grădină. Ce nevoie mai e atunci să o fierbem? Puteţi chiar să faceţi acest experiment acasă: luaţi două roşii aproape identice, una o fierbeţi şi una o lăsaţi aşa cum e. Puneţi-le pe fiecare pe câte o farfurie timp de trei zile şi vedeţi ce se întâmplă, în ce stare ajung, dacă mai puteţi să mâncaţi roşia fiartă. În procesul de preparare a alimentelor pe care noi le consumăm se depăşeşte temperatura de 37 de grade Celsius, iar enzimele dispar pur şi simplu. Aşadar, la temperaturile obişnuite de fierbere şi de coacere din bucătăria tradiţională (între 100 şi 200 de grade Celsius), nu mai există enzime, deci nici vitamine. Acestea se volatilizează în mirosurile mâncărurilor, în timpul fierberii sau coacerii. Medicul german Ernest Gunter a numit-o hrană vie, dat fiind faptul că enzimele, vitaminele, proteinele şi toate componentele unei farfurii „gătite fără foc” se păstrează în preparate, în starea şi organizarea lor complexă naturală şi interacţionează armonios şi natural cu altă creaţie a naturii - corpul biologic uman, darul natural nepreţuit de care fiecare dintre noi se bucură. Aşa cum spunea şi Hipocrate: „Hrana voastră să vă fie medicament, iar medicamentele să vă fie alimentele”. Trebuie trezită conştiinţa şi responsabilitatea fiecăruia în parte. În plus, cei care consumă numai hrană vie se vor vindeca şi de foarte multe boli. În orice anotimp, natura ne pune la dispoziţie toate cele necesare pentru o farfurie corectă. În sezonul rece se pot consuma: varză, zarzavaturi, lapte (nefiert, nepasteurizat) şi toate produsele lactate obţinute până la 57 de grade Celsius, ouă, toate sortimentele de seminţe şi sâmburi şi câte şi mai câte „bunătăţi”.

- Când aţi început să gătiţi fără foc şi din ce motiv?
- Prin 1987 cred, cineva mi-a recomandat o carte de-a lui Ernest Gunter. Atunci parcă am avut o revelaţie şi am trecut brusc la hrana vie.

- După ce principiu vă ghidaţi?
- Este important să înţelegem că alimentaţia naturală respectă gustul, mirosul, culoarea, forma, aspectul şi prezentarea preparatelor tradiţionale, adică acelea cu care plăcerea ne-a obişnuit. Vreau să spun că o sarma gătită fără foc are gustul, aspectul şi forma celor cu care ne-am obişnuit. Ciorbele la fel. Sunt trei principii de bază în alimentaţia naturală. În primul rând, consumăm produsul şi nu producătorul. Deci, laptele nu văcuţa, oul, nu găina, mărul, nu pomul şi aşa mai departe. Al doilea principiu constă în faptul că pentru prepararea alimentelor nu se foloseşte o temperatură mai mare de 37 de grade Celsius. Cea din urmă regulă este că se exclud toate produsele rafinate, tehnologizate şi modificate genetic, cum ar fi pâinea, zahărul, uleiurile rafinate - toate acestea fiind cancerigene. În noua conduită alimentară, acestea sunt înlocuite cu miere, tărâţe şi ulei presat la rece.

„Hrana-medicament regenerează complet corpul”
- Înainte consumaţi mâncare gătită la cald?
- Şi nu doar atât. La vremea aceea mâncam ca orice om, eram supercarnivoră. Onoram în special bucătăria ardelenească, pentru că eu mă trag din această zonă.

- Cum s-a făcut trecerea la hrana vie? V-a fost greu la început?
- La mine, trecerea de la alimentaţia tradiţională (preparată, fiartă, moartă) la hrana vie s-a făcut brusc, de pe o zi pe alta. Am făcut acest pas imediat ce mi-am dat seama că prin farfurie introduceam în organism vitalitate sau boală, ordine sau dezordine. După şapte zile, deja nu îmi mai era foame. Apoi, a mai fost un prag la 21 de zile. După aceea, a început să se instaleze curăţirea, detoxificarea, care a venit automat de pe tractul digestiv. După nouă luni, corpul s-a regenerat complet, atât timp cât a fost şi încă este alimentat cu informaţii naturale, care-l naturalizează. În plus, noul stil de viaţă rezolvă problema constipaţiei şi reprezintă o corectă hrănire a emoţiilor. Atenţie însă: termenul „crud” este nepotrivit din moment ce alimentele sunt „coapte” la soare!

- Schimbarea se resimte şi pe plan emoţional?
- Noi ne hrănim cu amintiri. Toate emoţiile din momentul mesei se transmit, prin mâncare, în organism. Trecerea se face de la o alimentaţie cantitativă la una calitativă. Vreau însă să specific că vorbim despre un regim alimentar natural, nu vegetarian, şi cu atât mai puţin naturist. Oamenii când aud cuvântul alimentaţie se gândesc deja la ce să bage în gură ca să atenueze foamea. În 1990 am vrut să aflu ce e omul, boala, foamea, şi astfel am încercat tot felul de experimente. Îmi place să spun că alimentaţia e un cuvânt cu trei dimensiuni: mentală, emoţională şi fizică sau palpabilă. Mileniul trei tratează alimentaţia doar la nivel informaţional... De exemplu, friptura dă nervozitate, aduce cu ea momentul tăierii animalului.

„N-am mâncat 49 de zile, ca să văd ce se întâmplă”
- Ce experimente aţi făcut?
- Unul dintre acestea a constat în faptul că n-am mâncat 49 de zile, ca să văd ce se întâmplă. În acea perioadă mi-am dat seama că se dezvoltaseră capacităţile extrasenzoriale. Altă dată am mâncat numai usturoi timp de o săptămână, la fel, să văd dacă supravieţuiesc.

- Noul regim de viaţă are ceva de-a face şi cu cantitatea hranei sau ţine cont doar de calitate?
- Un om are nevoie de 300 de grame de mâncare calitativă pe zi pentru a supravieţui, însă, în general, mâncăm mai mult decât avem nevoie. Alimentaţia trebuie făcută din libertate, din respect pentru tine însuţi. Fiecare om e o individualitate, nu numai ca aspect, ci şi ca structură, şi de aceea diferă şi cantitatea de mâncare de la o persoană la alta. Mi se pare nedrept ca în 2010 altcineva decât bunul-simţ să dicteze conţinutul farfuriei mele. Şi asta pentru că Dumnezeu a creat fabrica de lapte, care e vaca sau capra, a creat fabrica de zahăr, care e albina, iar pentru fiecare boală a pus în grădină câte o plantă.

- Vorbiţi-mi despre ieşirile la restaurant. Cum vă descurcaţi?
- Desigur. Merg la restaurant să cercetez, să experimentez... cunosc toate tipurile de bucătării şi suntem fericiţi, atât eu, cât şi soţul meu, când găsim la restaurant ceva ce putem mânca. Îmi doresc foarte mult ca localurile să introducă, treptat, şi meniuri cu hrană vie, mai ales că domeniul este deja acreditat.

- Familia vă este alături în acest stil de viaţă?
- De 24 de ani, toată familia mea mănâncă preparat la rece, fără foc, şi starea generală de sănătate e foarte bună, confirmată de analize.

„Prepar prăjituri la rece”
- Ce anume gătiţi fără foc?
- Am reţete proprii, descoperite şi experimentate de mine, pe care le-am prezentat în diferite ipostaze: expoziţii, conferinţe, demonstraţii practice, emisiuni televizate, cursuri şi târguri. Mergeam, spre exemplu, la târgul de carte şi, în loc să mă preocup de prezentarea cărţii mele „Bucătăria fără bucătărie. Gustul evoluţiei”, eu găteam fără foc lângă stand, iar participanţii degustau ciorbele, chiftelele sau prăjiturile pregătite acolo sub privirile lor. Prepar la rece tot ce vreţi. Gătesc fără aragaz de la supe, sarmale, cafea şi prăjituri până la mâncare cu gust de cârnăciori, mititei, ceafă de porc şi miel. Singurele mâncăruri pe care nu am reuşit să le fac au fost: fasolea şi mămăliga. În rest, gătesc de toate. Fac şi bomboane de ciocolată şi chiar îngheţată. Ba chiar am luat şi Premiul special al juriului la o competiţie gastronomică de renume, pentru un tort natural.

- În concluzie, cum aţi descrie acest stil de viaţă şi alimentar?
- Vreau să specific că vorbim despre o atitudine; nu este un regim, este un mod armonic de viaţă. În mileniul trei este stupid şi ruinător să reducem alimentaţia doar la ce băgăm în gură, fără să avem o minimă cunoştinţă a locului de unde provine, pe cine serveşte, ce consecinţe are asupra noastră. Friptura dă nervozitate, violenţă, aduce cu ea teama condensată chimic din momentul tăierii animalului. Cercetătorii domeniului cunosc foarte bine aceste aspecte, dar nu ei stabilesc specificaţia alimentaţiei planetare, ci comercianţii, care au doar interesul conservării şi păstrării îndelungate a produselor. Rafinata expresie a alimentaţiei naturale, creaţia naturii pusă în farfurie, aduce cu siguranţă bucurie vieţii. Este alimentaţia care nu condiţionează, ci eliberează.

„Dumnezeu a creat fabrica de lapte, care e vaca sau capra, a creat fabrica de zahăr, care e albina, iar pentru fiecare boală a pus în grădină câte o plantă“

Cafeaua nefiartă se îndulceşte cu miere

- Daţi-ne câteva reţete...
- Pentru cafea, de exemplu, aveţi nevoie de 100 g cafea naturală măcinată, 1,2 l apă şi miere, după gust. E foarte uşor de preparat. Seara se pune cafeaua într-un ibric, se toarnă apa peste ea şi se lasă până a doua zi dimineaţă, când se îndulceşte cu miere.
Ceaiul se face la fel şi este extrem de reconfortant. Favoritul meu este cel de măceşe şi de afine uscate.
Iată cum se pregăteşte şi o ciorbă de zarzavat, spre exemplu. Pentru 15 porţii aveţi nevoie de: 3 l borş proaspăt, 300 g morcovi, 100 g ţelină, 100 g păstârnac, 100 g rădăcină de pătrunjel, 250 g ceapă uscată, 3 ouă, 100 g smântână dulce, 50 ml ulei, 50 g muştar, o legătură de pătrunjel verde, 3 fire de leuştean, 25 g legumix, kerrie (o combinaţie de condimente) şi piper. Se curăţă zarzavaturile şi se taie cubuleţe foarte fine. Apoi, împreună cu ceapa şi verdeaţa, se aşază într-un vas, care nu trebuie să fie din metal, şi se toarnă borşul (n.r. - făcut în prealabil tot cu apă rece) şi se lasă cel puţin şapte ore. În acest timp, toate componentele active din zarzavaturi se vor transfera în lichidul supei. Se adaugă apoi în bol piperul şi legumixul. Separat se freacă oul cu muştarul, uleiul şi smântâna dulce, păstrând o lingură cu ulei, pe care o frecăm cu kerrie. După 24 de ore se serveşte în boluri obişnuite de ciorbă, iar la fiecare porţie se adaugă o lingură din compoziţia de ou, ulei, muştar şi câteva picături de ulei frecat cu kerrie, care îi va da aspect de fiert.
Pentru sărmăluţele gătite la rece aveţi nevoie de varză murată pentru foi, iar pentru compoziţie folosiţi următoarele ingrediente: trei pumni cu ciuperci, trei-patru foi de varză tocate mărunt, o ceapă mijlocie dată prin răzătoare, un pumn cu grâu înmuiat şi măcinat, un pumn cu tărâţe de grâu, înmuiate în prealabil, piper, cimbru, enibahar şi coriandru măcinate fin, boia de ardei dulce, o lingură cu ulei, verdeaţă tocată şi o lingură cu unt. În loc de ciuperci puteţi folosi şi nucă şi măsline măcinate. Toate aceste ingrediente se frământă şi va rezulta compoziţia cu care veţi umple sărmăluţele. După ce le aşezaţi pe platou, puteţi orna cu smântână. Poftă bună!

PONT! „Cei care consumă numai hrană vie se vor vindeca de foarte multe boli, printre care şi de constipaţie“

Sucuri naturale şi sănătoase (II)

de Elena Şerban

Canicula din ultima vreme ne determină să bem din ce în ce mai multe lichide. Lucru care nu e rău deloc, dar când ne gândim că răcoritoarele pe care le cumpărăm de pe piaţă sunt preparate cu adaosuri nesănătoase, parcă ne trece setea. Avantajul este că acum pieţele sunt pline de fructe, de aceea vă venim în ajutor cu idei de reţete cu care vă puteţi face acasă sucuri delicioase şi sănătoase.

Read more: Sucuri naturale şi sănătoase (II)

Reţete cu andive

de Cristina Tache

Andivele sunt cunoscute drept legume pretenţioase, însă ele pot fi gătite în cele mai inedite şi mai spectaculoase moduri. Nu trebuie să vă sperie gustul amărui, pentru că, dacă le spălaţi cu grijă imediat ce le-aţi curăţat, veţi scăpa de această neplăcere. Pentru această săptămână vă propunem câteva reţete gustoase şi sănătoase cu aceste legume.

Read more: Reţete cu andive

Sucuri naturale şi sănătoase (I)

de Elena Şerban

Canicula din ultima vreme ne determină să bem din ce în ce mai multe lichide. Lucru care nu e rău deloc, dar când ne gândim că răcoritoarele pe care le cumpărăm de pe piaţă sunt preparate cu adaosuri nesănătoase, parcă ne trece setea. Avantajul este că acum pieţele sunt pline de fructe, de aceea vă venim în ajutor cu idei de reţete cu care vă puteţi face acasă sucuri delicioase şi sănătoase.

Read more: Sucuri naturale şi sănătoase (I)

Dulceţuri şi siropuri cu flori de vară

de Mariana Borloveanu

Trăim un anotimp al florilor, ce ne învăluie în marea de lumină care se cerne peste vară, parcă mai frumoasă ca oricând. De la mireasma şi puritatea celor de crin până la parfumul inegalabil al trandafirilor, păşim printr-o mare de linişte. De aceea vă dăruim reţetele câtorva dintre deliciile mijlocului de an, preparate din minunate flori, care ne înconjoară la tot pasul.

Read more: Dulceţuri şi siropuri cu flori de vară

Fast-food sănătos pentru copii

de Elena Şerban

Multe mămici depun eforturi deosebite pentru ca micuţii lor să se hrănească sănătos. Doar că mulţi dintre aceştia, influenţaţi de colegi sau de grădiniţă, cer din ce în ce mai des să mănânce preparate tip fast-food, gen pizza, shaorma, hamburgeri, cartofi prăjiţi sau paste. Vă venim în ajutor şi vă prezentăm câteva reţete gustoase care vor „însănătoşi” meniul lor.

Read more: Fast-food sănătos pentru copii

Deserturi botezate după celebrităţi (XVIII)

de Ana Trifan

Multe dintre dulciurile pe care le preparaţi acasă, le gustaţi la mesele în oraş sau le achiziţionaţi din galantarele cofetăriilor poartă numele celor care le-au inventat sau ale celor cărora le-au fost dedicate. Ţarul rus Alexandru I, actriţa franceză Sarah Bernhardt, cântăreţul Elvis Presley sau soprana Nellie Melba sunt doar câteva personalităţi cărora le-au fost dedicate deserturi delicioase.

Read more: Deserturi botezate după celebrităţi (XVIII)

Reţete de cvas

de Anda Postolache

Cvasul este o băutură răcoritoare, slab alcoolizată, foarte populară la ruşi, dar care poate fi preparată uşor în orice gospodărie. Acest tip de licoare nu va depăşi o tărie de trei grade şi se obţine din pâine neagră, de grâu sau de secară, legume şi zahăr. Prin procesul de fermentare se produce acea mică doză de alcool. Vă vom oferi câteva reţete de cvas, cantităţile prezentate fiind pentru patru persoane. Având în vedere aportul de vitamine al acestei băuturi, merită să petreceţi puţin timp în bucătărie pentru a vă înnobila masa cu ceva delicios şi sănătos.

Read more: Reţete de cvas

Deserturi botezate după celebrităţi (XVII)

de Ana Trifan

Multe dintre dulciurile pe care le preparaţi acasă, le gustaţi la mesele în oraş sau le achiziţionaţi din galantarele cofetăriilor poartă numele celor care le-au inventat sau ale celor cărora le-au fost dedicate. Ţarul rus Alexandru I, actriţa franceză Sarah Bernhardt, cântăreţul Elvis Presley sau soprana Nellie Melba sunt doar câteva personalităţi cărora le-au fost dedicate deserturi delicioase.

Read more: Deserturi botezate după celebrităţi (XVII)

Reţete inedite cu iaurt

de Cristina Tache

Ştim cu toţii că iaurtul este un aliment sănătos, care aduce foarte multe beneficii organismului. De obicei, e consumat la micul dejun sau în loc de o gustare, însă el poate fi şi un ingredient de bază la prepararea unor feluri de mâncare principale sau deserturi delicioase. Dacă v-am făcut curioşi, puteţi încerca reţetele următoare.

Read more: Reţete inedite cu iaurt

Deserturi botezate după celebrităţi (XVI)

de Ana Trifan

Multe dintre dulciurile pe care le preparaţi acasă, le gustaţi la mesele în oraş sau le achiziţionaţi din galantarele cofetăriilor poartă numele celor care le-au inventat sau ale celor cărora le-au fost dedicate. Ţarul rus Alexandru I, actriţa franceză Sarah Bernhardt, cântăreţul Elvis Presley sau soprana Nellie Melba sunt doar câteva personalităţi cărora le-au fost dedicate deserturi delicioase.

Read more: Deserturi botezate după celebrităţi (XVI)

Dulceţuri mănăstireşti

de Mariana Borloveanu

Secretul dulceţurilor reuşite se află întotdeauna în modul de echilibrare a gustului profund cu tehnica specifică realizării fiecărui deliciu în parte. O dulceaţă bună trebuie să satisfacă toate papilele gustative şi, în egală măsură, să încânte privirea, într-un pastel al celor mai pure şi impresionante culori.

Read more: Dulceţuri mănăstireşti

Deserturi botezate după celebrităţi (XV)

de Ana Trifan

Multe dintre dulciurile pe care le preparaţi acasă, le gustaţi la mesele în oraş sau le achiziţionaţi din galantarele cofetăriilor poartă numele celor care le-au inventat sau ale celor cărora le-au fost dedicate. Ţarul rus Alexandru I, actriţa franceză Sarah Bernhardt, cântăreţul Elvis Presley sau soprana Nellie Melba sunt doar câteva personalităţi cărora le-au fost dedicate deserturi delicioase.

Read more: Deserturi botezate după celebrităţi (XV)

Reţete cu rubarbă

de Cristina Tache

Originară din Asia şi America de Nord, rubarba, numită şi revent, a fost utilizată iniţial pentru proprietăţile sale medicale sau ornamentale, mai târziu devenind un ingredient folosit des la prepararea deserturilor, dar şi a altor feluri de mâncare. Această plantă este delicioasă şi are un gust puţin acrişor. Iată câteva reţete gustoase pe care le puteţi încerca.

Read more: Reţete cu rubarbă

Deserturi botezate după celebrităţi (XIV)

de Ana Trifan

Multe dintre dulciurile pe care le preparaţi acasă, le gustaţi la mesele în oraş sau le achiziţionaţi din galantarele cofetăriilor poartă numele celor care le-au inventat sau ale celor cărora le-au fost dedicate. Ţarul rus Alexandru I, actriţa franceză Sarah Bernhardt, cântăreţul Elvis Presley sau soprana Nellie Melba sunt doar câteva personalităţi cărora le-au fost dedicate deserturi delicioase.

Read more: Deserturi botezate după celebrităţi (XIV)

Mâncăruri cu fructe

de Cristina Tache

Fructele se servesc, de obicei, ca desert, ca gustare sau se folosesc pentru prepararea prăjiturilor şi a salatelor răcoritoare. Însă, bucătarii pricepuţi le-au adaptat în mâncăruri care mai de care mai gustoase. Dacă nu aţi fost tentaţi până acum să încercaţi astfel de preparate la restaurante, vă propunem să începeţi cu câteva reţete delicioase pe care le puteţi prepara acasă.

Read more: Mâncăruri cu fructe

Deserturi botezate după celebrităţi (XIII)

de Ana Trifan

Multe dintre dulciurile pe care le preparaţi acasă, le gustaţi la mesele în oraş sau le achiziţionaţi din galantarele cofetăriilor poartă numele celor care le-au inventat sau ale celor cărora le-au fost dedicate. Ţarul rus Alexandru I, actriţa franceză Sarah Bernhardt, cântăreţul Elvis Presley sau soprana Nellie Melba sunt doar câteva personalităţi cărora le-au fost dedicate deserturi delicioase.

Read more: Deserturi botezate după celebrităţi (XIII)

Delicii cu cireşe

de Mariana Borloveanu

Cireşele au fost cultivate prima oară în Orientul Apropiat, pentru ca, într-un târziu, să ajungă şi la noi. La toate popoarele, aceste minunate fructe sunt considerate o binefacere - grecii spun despre ele că sunt roade ale zeilor, iar chinezii şi japonezii au ridicat florile de cireş la rang de simbol al reînnoirii. Şi pentru că ne putem bucura de ele o perioadă scurtă, trebuie să profităm din plin. De aceea vă oferim patru reţete delicioase.

Read more: Delicii cu cireşe

Deserturi botezate după celebrităţi (XII)

de Ana Trifan

Multe dintre dulciurile pe care le preparaţi acasă, le gustaţi la mesele în oraş sau le achiziţionaţi din galantarele cofetăriilor poartă numele celor care le-au inventat sau ale celor cărora le-au fost dedicate. Ţarul rus Alexandru I, actriţa franceză Sarah Bernhardt, cântăreţul Elvis Presley sau soprana Nellie Melba sunt doar câteva personalităţi cărora le-au fost dedicate deserturi delicioase.

Read more: Deserturi botezate după celebrităţi (XII)