de Alina Anghel

Este greu să legi gastronomia Sardiniei de un singur loc, ingredient, metodă de gătit. O masă tipică începe cu antipasti (aperitive): prosciutto, brânză, caracatiţă, salam, măsline, murături, scoici sau peşte, gătite de obicei în sos marinara sau sos de nuci cu usturoi. Apoi, ca prim fel: „sa fregula” (un tip de paste rotunde, servite în supă de peşte cu scoici), „malloreddus” (paste mici, preparate cu şofran şi servite cu roşii, sos cu cârnaţi şi brânză pecorino), „culingionis” (paste ravioli din aluat realizat din făină de griş dur, cu umplutură de cartofi şi mentă) şi „panadas” (plăcinţele rotunde umplute cu legume, carne sau anghilă). Al doilea fel adus la masă este de obicei un preparat din carne sau peşte: miel, porc, capră sau iepure. Un fel de mâncare interesant este „sa cordula”, un fel de rulou realizat din intestine de miel, fript sau copt în cuptor. O altă specialitate locală este „sanguinaccio” (un cârnat preparat din carne şi sânge de porc, asemănător sângeretelor româneşti), servit fiert sau copt, cu sos de zahăr şi coacăze. Vă prezentăm şi noi câteva delicii locale.

Pâinea sfântă
Pâinea şi pastele fac parte din dieta zilnică a locuitorilor. Aceştia cumpără pâinea din diversele magazine specializate de pe insulă, dar, de cele mai multe ori, preferă să o prepare acasă, deoarece are o puternică valoare simbolică, fiind punctul central al festivalurilor ce au loc în Sardinia.
„Su Civraxiu” este o pâine ce se prepară pe toată insula, dar mai ales în Oristano, Iglesias şi Cagliari. Are o formă rotundă, coajă crocantă şi miez moale, asemănătoare ca textură cu pâinea ce se prepară în satele româneşti, în cuptorul din lut.
„Carasau” sau „Carta da musica” este una dintre faimoasele tipuri de pâine ale Sardiniei, numită astfel deoarece este foarte subţire, având maximum 3 mm. Când este servită, se presară cu puţin ulei şi sare, fiind introdusă câteva minute în cuptorul încins, căpătând astfel numele „Guttiau”.
„Coccoi” este o pâine foarte populară nu doar datorită gustului, ci şi formei, care se schimbă în funcţie de localitatea în care este preparată. Astfel, poate fi întâlnită sub formă de floare, anghinare şi alte forme simbolice. Se găseşte în toată Sardinia, în special în Campidano, servindu-se mai ales la nunţi sau în timpul festivalurilor. De asemenea, Sardinia este renumită pentru marea varietate de dulciuri şi prăjituri, majoritatea preparate cu nuci sau migdale.

Malloreddus - Gnochi în stil sardinian
Ingrediente: doi căţei de usturoi, 150 ml ulei de măsline, un ardei iute, 500 g roşii, 100 ml suc de roşii mai gros, un fir de busuioc verde, 300 g paste malloreddus, 100 g brânză Pecorino, sare, piper.
Mod de preparare: usturoiul se pune într-o cratiţă împreună cu uleiul şi ardeiul iute. Se lasă câteva minute, se adaugă roşiile tăiate cubuleţe, sucul de roşii şi se fierb 15-20 de minute. Se condimentează, se adaugă jumătate din busuioc tocat şi se păstrează la cald. Pastele se fierb 5-6 minute, se scurg, se pun peste sosul din cratiţă, se amestecă, apoi se pun în boluri sau farfurii. Se presară cu brânza Pecorino, restul de busuioc tocat şi se servesc imediat.

Seadas - Gogoşi plate
Ingrediente: 500 g făină, 3 ouă, 200 ml apă, o linguriţă cu coajă de lămâie, 400 g brânză Pecorino, 40 g unt, sare, miere, ulei pentru prăjit.
Mod de preparare: într-un bol se amestecă făina cu ouăle, apa, coaja de lămâie şi sarea. Se începe frământarea şi când începe să se lege aluatul se adaugă untul topit rece. Se frământă până se obţine un aluat potrivit de tare, se înfăşoară în folie alimentară şi se introduce la rece 30 de minute. Se întinde o foaie subţire, se decupează cercuri cu o cană sau cu un pahar şi se ung cu ou. Pe jumătate din cercuri se pune brânză Pecorino rasă, se acoperă cu cercurile rămase, se presează pe margini ca să nu se desfacă şi se prăjesc în ulei încins. Se scot cu o spumieră, se presară cu zahăr sau se toarnă miere şi se servesc imediat.

Ştiaţi că... „Seadas” se mai numesc şi „Sebadas”? Numele vine de la cuvântul sardinian „seu”, fiind de fapt grăsimea de la porc ce se foloseşte pentru realizarea lumânărilor. Iniţial, „Seadas” erau servite ca felul doi, dar acum sunt cel mai căutat desert sardinian. În trecut, femeile din Sardinia le pregăteau şi le serveau soţilor care se întorceau primăvara de la păscutul caprelor.

Sospiri - Dulce cu migdale şi vanilie
Ingrediente: 200 g migdale fără pieliţă, două albuşuri, 200 g zahăr tos, o linguriţă cu esenţă de vanilie, făină pentru modelat.
Mod de preparare: albuşurile se mixează spumă împreună cu zahărul tos, apoi se adaugă migdalele măcinate mărunt şi esenţa de vanilie. Se presară făină pe o tavă tapetată cu hârtie de copt, se fac biluţe din aluat şi se pun pe tavă. Se coc la foc mediu spre iute circa 25 de minute sau până când au o culoare aurie. Se servesc când s-au răcit complet.

Regiune autonomă

Sardegna sau Sardinia este a doua insulă ca lărgime din Marea Mediterană (după Sicilia şi Cipru). Regiune autonomă a Italiei, Sardinia este unul dintre locurile în care istoria este prezentă la tot pasul. Astfel, primele urme datează din perioada paleolitică, în jurul anului 6000 î.Hr. Primii locuitori au ajuns pe aceste meleaguri venind din Italia prin Corsica, Peninsula Iberică şi Insulele Baleare. De asemenea, face parte dintre cele cinci regiuni autonome din Italia, alături de Valle d’Aosta, Trentino Alto Adige, Friuli Venezia Giulia şi Sicilia. Ca şi celelalte insule, datorită statutului autonom, Sardinia are dreptul de a crea şi de a emite propria Constituţie, propriile legi şi de a-şi rezolva singură problemele administrative. Alături de limba italiană, limba de circulaţie în toată Italia, localnicii mai vorbesc şi limba sardu, limbă deviată din limba italiană nativă, neconsiderată a fi un dialect.