Main menu

header

cotnari wide

668 26 1de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu

Prima mențiune documentară a tacâmurilor în Occident vine din secolul al XIII-lea. Așadar, de opt secole, vesticii consideră mân­­catul cu mâna ca fiind necivilizat. Dar roata istoriei se întoarce încet, și de­liciile acestei tradiții, care se păs­trează într-o bună parte a lumii, ies tot mai mult la iveală, „conta­mi­nând” stilul națiunilor dezvoltate.

Africa

Linguri vegetale pentru supă

668 26 2În multe culturi din centrul și sudul Africii mâncatul cu mâna este la ordinea zilei. Ca și în India, utilizarea mâinii stângi este interzisă, fiind considerată un gest lipsit de respect, întrucât stânga „nu este curată”. Chiar și supa se poate servi cu mâna, astfel: din rădăcina fiartă a unei plante numite fufu se fac bile care se așază la masă. Funcționează pe post de linguri: me­senii iau câte o bilă, o scobesc și înă­untru introduc lichidul, pe care apoi îl sorb din lingura vegetală. Pentru felurile care urmează se folosesc doar arătătorul și primele două degete la fiecare îmbucătură. Mâinile se spală și înainte, și după masă, în dreptul fiecărui mesean fiind amplasate câte două vase cu apă special destinate acestui ritual. La final, când toată lumea a terminat de mâncat, se ling degetele în mod simbolic.

India

Conexiune personală ­între om și hrană

668 26 3Mâncatul cu mâna nu este deloc ceea ce pare la prima vedere. Are ritualuri, re­guli și implică o serie de maniere cu nimic mai prejos, din perspectiva importanței lor, de ceremonia meselor occidentale. Cul­turi dintre cele mai vechi continuă tra­diția mâncatului cu mâna, iar civilizația vestică este tot mai fascinată de acest obicei. În India, de pildă, înainte de masă, mâinile se spală îndelung, cu multă aten­ție. Mâna stângă nu se folosește niciodată, nici chiar pentru atingerea farfuriei. Bu­catele se așază pe o bucățică de pâine cu o mișcare tipică de rotire din încheietura mâinii. Apoi, cu vârful degetelor, mâncarea se duce la gură. Alte gesturi tradiționale sunt înclinarea capului spre farfurie (nu adu­cerea acesteia aproape de gură), îm­bucături mici, care nu au voie să atingă palma mâinii, precum și îndemânarea ne­cesară pentru ca degetele să nu fie in­troduse în gură odată cu preparatul. A­ceasta se obține cu ajutorul unui mic se­cret: folosirea degetului mare pentru a împinge îmbucătura. Pe lângă credința că mâncatul cu mâna înseamnă un gust mult mai bun, indienii consideră și că această tradiție hrănește nu doar stomacul, ci și mintea, realizând o conexiune personală între om și hrană.

Orientul Mijlociu

Un platou pentru toți

668 26 4În mare, aceleași gesturi descrise an­terior sunt valabile și pentru tradiția mân­catului cu mâna la popoarele din Orientul Mijlociu. Există ritualul spălării strașnice a mâinilor, interdicția de a folosi stânga și fo­losirea degetelor pentru fiecare înghiți­tură. Ceea ce deosebește felul în care mă­nâncă arabii cu mâna de maniera în care o fac ceilalți păstrători ai acestei tradiții este faptul că mâncarea este așezată pe mijlo­cul mesei, pe un platou de foarte mari di­mensiuni, în jurul căruia se așază toată fa­milia (de regulă, cu mai multe soții și copii), și toți se înfruptă cu mâna din preparatul gătit, eventual ajutându-se cu bucățele de pâine. Și, pentru că mănâncă foarte iute, plasează lângă fiecare mesean un castron cu frunze de pătrunjel proas­pete, pentru un dublu efect: este pansa­ment gastric, anulând efectele ardeiului iute în exces și conferă o respirație proas­pătă după o masă care de cele mai multe ori are în centru carnea de oaie.

America de Nord

Chefii prind gustul

668 26 5Mâncatul cu mâna este mai răspândit în Vest, cu precădere în SUA, decât s-ar crede. Doar că, fiind o manieră preluată din alte culturi, a pierdut din ritualuri. Milioane de americani mănâncă zilnic pizza, chipsuri, cartofi prăjiți și hamburgeri, toate... cu mâna. Spre sud și peste graniță, în Mexic, tot cu degetele se consumă burrito, taco, quesadilla. În plus, pe tot teritoriul american se deschid în perma­nență localuri cu feluri tradiționale orien­tale, în care clienții sunt încurajați să-și folosească mâna pentru a savura felurile exotice. Chefii americani au prins... gustul. De pildă, recent a fost introdus într-un lo­cal faimos din Los Angeles un meniu care se consumă doar cu mâna, realizat de chefii Jet Tila și Alex Ageneau. Trendul nu este întâmplător. Oamenii de știință atestă faptul că mâncatul cu degetele de­clan­șează procesul natural al digestiei, aspect biologic relevat de celebrul Pavlov în ca­drul testelor sale. Iar în planul satis­fac­ției, experimentele au demonstrat că senti­men­tul de plăcere și de naturalețe pe care îl conferă mâncatul cu mâna îl depă­șește pe cel de satisfacție care sur­vine atunci când luăm masa cu ajutorul tacâmurilor.

„Mâncatul cu mâna evocă emoție, căldură și blândețe. De aceea în India a folosi furculița este ca și cum ai utiliza o armă“ (Julie Sahni, profesor de gastronomie)

Energia personală, transmisă hranei

Din perspectiva medicinei tradiționale chineze, plasarea energiei chi a fiecărei persoane în mâncare armonizează hrana cu cel care o consumă. Și indienii consideră că această energie, pe care o numesc prana, este crucială în procesul gătitului, influențând calitatea mâncării. Poate de aceea ce percep vesticii ca fiind „mâncare ca la mama acasă” este de fapt o trimitere la energia specială pe care fiecare gospodină a pus-o o viață întreagă în mâncarea pregătită pentru cei mai dragi membri ai familiei...

Efectul încântării simţurilor

Potrivit experților, mâncatul cu mâna satisface foarte mult simțurile. Cei care mențin această tradiție pot simți textura alimentelor care compun felul de mâncare, o pot amesteca și o pot presa între degete, o pot apropia de nas, pentru a-i savura și aroma, își pot lăsa felul personal de a mân­ca în voie, cu înghițituri mari sau mici, rapid sau lent. De exemplu, o înghițitură mare într-o furculiță arată necivilizat, în schimb, în cazul mâncatului cu mâna este cât se poate de acceptabilă. Și, pentru ca tabloul simțurilor satisfăcute să fie com­plet, se poate apropia fie­care înghițitură și de ochi, pentru bucu­ria amestecului de culori. Nu în ultimul rând, mâncatul cu mâna este conside­rat de experți ca având efect de întoar­cere la copilărie. Fiecare adult stresat se poate întoarce mâncând astfel, măcar preț de o masă, pe tărâ­mul fără griji al amintirilor și al senzațiilor sto­cate în subconștient.