Main menu

header

479 25 1de Dana Purgaru

În față, flori atrăgătoare, care mai de care mai colorate și mai apetisant poziționate pentru ochii oaspeților. În mijloc, brazde de legume, atent ordonate, pe căprării, dezgolite de personalitate și „parfumate” cu chimicale. În spate, cuminți, pomii fructiferi, ca niște soldăței verzi, cărora le e teamă să iasă din rând. Cam așa arată astăzi majoritatea grădinilor românilor. Ei bine, haosul reînvie, fiindcă un tip de agricultură, ce se practica intens pe vremuri, renaște și alungă milităria în favoarea respectării principiilor naturale. Gabriel Diaconu face parte din încă firava comunitate a practicanților și pasionaților de permacultură din România și organizează la Strâmbeni, județul Argeș, sesiuni de schimb de experiență cu cei care doresc să învețe să practice acest tip de agricultură.

„Este un sistem care își propune să creeze habitate sustenabile”

- Sunteți specialist în permacultură și încercați să promovați acest concept printre fermierii români. Ce este, de fapt, permacultura?

- Nu sunt nici pe departe specialist. De altfel, oricine înțelege conceptul de permacultură susține că nu știe nimic - sunt atât de multe de știut din atâtea domenii în atâtea zone geografice!... Permacultura, conform celui care a creat termenul, este un sistem de design, de proiectare, care își propune să creeze habitate umane sustenabile. Termenul de sustenabil poate fi înlocuit cu durabil. Producția hranei vine din crearea de ecosisteme care au rezistența și stabilitatea celor naturale, dar cu o productivitate mult mai mare. Grija mare se acordă apei, atât apa potabilă, cât și cea de uz menajer sau agricol. Apoi vine partea de arhitectură, proiectarea așezărilor - case, sate, orașe, cu toate elementele ce le implică acestea. Bineînțeles, casele au nevoie de încălzire, deci lucrăm și cu mijloace de energie atât pentru combustibil, cât și electricitate și altele. Nu în ultimul rând, permacultura oferă și alternative la sistemele economice, legale sau administrative, cât și de tratare sau folosire a „deșeurilor”.

- Cum ați descoperit acest concept și ce v-a atras la el?

- Am descoperit ideea de permacultură căutând pe internet și m-au atras realizările câtorva oameni cu multe cunoștințe - mai ales proiectul „Greening the desert” („Înverzirea deșertului”), un teren în Iordania unde s-au aplicat principii din permacultură și unde se lucrează la stabilizarea ecosistemului.

„Solurile devin din ce în ce mai sărace”

479 25 2- Care sunt avantajele permaculturii în comparație cu metodele de agricultură folosite azi pe scară largă în aproape orice grădină?

- Până să ne gândim la avantaje, ar fi bine să analizăm agricultura convențională - vorbim despre cea industrializată, la scară mare. Insecticidele, ierbicidele, fungicidele și îngrășămintele chimice ajung inevitabil în pânza de apă freatică, poluând-o. Solurile devin din ce în ce mai sărace, își pierd din structură și nutrienți. Tăierea pădurilor pentru a face loc cerealelor ne aduce lipsa de precipitații, încălzirea globală și pierderea calității aerului. Cu alte cuvinte, nimic nu este durabil la agricultura modernă; de altfel, nici la cea din Antichitate - zonele locuite acum 2.000-5.000 de ani sunt deșerturi în ziua de azi. Permacultura oferă o alternativă durabilă, care întâi își propune să regenereze ecosistemul, aducând gradat și o creștere în producție. Durabilă înseamnă că are grijă de toate resursele menționate mai sus - solul, apa, aerul - îmbunătățindu-le de la an la an.

- Organizați la Strâmbeni sesiuni prin care îi învățați pe cei pasionați de grădinăritul ecologic diferite tehnici utile în agricultura naturală. Care este răspunsul pe care l-ați primit până acum? Este lumea interesată sau preferă metodele bazate pe îngrășăminte și pesticide chimice?

- Lumea care vine aici este interesată, altfel probabil nu ar veni. Am avut, în schimb, o prezentare pentru Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală, unde am avut răspunsuri mixte... unii au râs, alții m-au încurajat. Per ansamblu, cred că tot mai mulți se orientează către metode de producere a hranei fără chimicale și fără impact asupra mediului.

„În livadă lăsăm găinile să umble pe sub pomi”

- Ce se întâmplă cu permacultura la nivel internațional?

479 25 3- Sunt doar câteva țări în care NU există proiecte de permacultură, deci putem spune că este destul de răspândită. Numărul total al oamenilor implicați în asemenea proiecte întrece cu mult organizații ca Food and Agriculture Organization (FAO) sau UNESCO. Australia este probabil cea mai avansată ca și organizație, număr de fermieri și aplicare, deoarece acolo a originat conceptul. În câteva țări există și institute de cercetare, care au rol demonstrativ şi educativ, prin cursuri şi seminarii. Acestea sunt, de obicei, proiecte pe suprafețe măricele, pe câteva zeci de hectare, în zone defavorizate fie climatic, fie economic sau social, care sunt acolo tocmai pentru a arăta că o schimbare este posibilă.

- Oferiți-ne două-trei exemple de trucuri concrete, din permacultură, legate de îngrășarea solului, de cultivare, de combaterea dăunătorilor și de organizarea grădinii.

- Unele trucuri sunt, ca multe dintre invențiile moderne - inspirate din observația naturii din jurul nostru. De exemplu, în livadă lăsăm găinile să umble pe sub pomi. Găinile împrăștie îngrășământul, mănâncă larve și insecte, deci reduc dăunătorii, și ne scapă de buruienile nedorite. Acesta este doar un exemplu de amplasare benefică pentru ambele elemente - pomii și găinile. Bineînțeles, într-o pădure naturală, acest rol este preluat de alte păsări, dar nu ne oprește nimeni să imităm acest lucru. În privința organizării grădinii, sunt mulți factori, dar încercăm să creăm asocieri pozitive de plante. Există plante care conviețuiesc bine împreună - spre exemplu, și în ziua de azi țăranii pun dovleci și fasole în porumb - și plante care nu se înţeleg, precum usturoiul și lucerna.

- Conceptul de permacultură asigură un sistem sustenabil? Garantează acoperirea 100% a necesarului de hrană pentru o familie care deține pământ?

- În funcție de cât teren dispune familia respectivă și de ce forță de muncă are, da. Permacultura încearcă să ofere soluții adaptate la oameni, spre deosebire de agricultura modernă, care este un șablon pe care trebuie să-l urmezi la milimetru.

PONT. Un sistem de udare cu furtun găurit furnizează apa acolo unde este necesar, la rădăcini, cu pierderi minime

„Dacă vor să facă o schimbare, să o facă gradat“

- Din experiența pe care ați acumulat-o, ce îi sfătuiți pe fermierii români, și mai ales pe tinerii care se apucă de grădinărit?

- În primul rând, dacă le place ideea, să viziteze un proiect avansat de permacultură. În al doilea rând, dacă vor să facă o schimbare, să o facă gradat. Cea mai simplă este o grădină de legume anuale superintensivă, combinată cu plante ce nu au nevoie de multă grijă, cum ar fi napul porcesc.

„Tot mai mulți se orientează către metode de producere a hranei fără chimicale și fără impact asupra mediului“

Add comment


Security code
Refresh

Newsletter