Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Viva Revista!

24-1Veniţi la teatru şi n-o să regretaţi! A ieşit o nouă premieră la Savoy, bazată pe echipa tânără a teatrului şi, bineînţeles, susţinută de forţele cunoscute din „generaţia de aur”. Trebuie să veniţi în sala aceasta renovată, dotată cu sonorizare performantă şi astfel veţi uita de zilele mohorâte. Iar noi ne-am străduit pentru voi. Balet superb, costume noi realizate de o tânără scenografă, domnişoara Petrov, cântăreţi tineri cu voci frumoase, între care minunata perlă rară în distribuţia unui spectacol muzical, Ana Maria Mirică (foto 1).

Actoria, profesie efemeră

28-1Acum câteva zile a plecat dintre noi copilul-minune Shirley Temple (foto 1), cea mai mare vedetă a filmului american. A uimit tot mapamondul cu inteligenţa sa strălucitoare, cu drăgălăşenia sa fenomenală, cu talentul său absolut uimitor. Socotit cu adevărat copil-minune, Shirley a cucerit inimile spectatorilor din întreaga lume cântând şi dansând. Tineri şi bătrâni au râs şi-au plâns cu ea zeci de ani. Fetiţa care a început să danseze şi să cânte de la 4 ani a crescut şi a primit aplauzele tuturor ani şi ani. Dar iată că, odată devenită adolescentă, deşi la fel de frumoasă, succesul său a scăzut. Cu toate eforturile producătorilor de a-i crea o nouă imagine, spectatorii au refuzat să şteargă din amintire fetiţa jucăuşă.

Trec anii...

25-1Trec anii cu viteza vântului, de nu apuci să înregistrezi tot ce ai întâlnit şi te-a supărat sau te-a bucurat. Poate doar noaptea târziu, când nu poţi pune geană pe geană, mai treci în revistă cele ce te-au ţinut ceasuri în picioare. Îţi spui că mai e şi mâine o zi, dar sigur o să le dai pe toate uitării.

Am mulţi prieteni

30-1Din cauze necunoscute am câteva zile de stare de neputinţă generală, care poate fi generată de gripă sau poate e rezultatul unei oboseli vechi ce s-a aşezat puternic peste optimismul meu mereu enervant. Acum, să vă spun sincer, mi-a prins bine, că zăpada a fost mare, gerul tăios, şi asta mi-a permis câteva zile de reculegere. Am putut să fac o incursiune în amintirile mele, în visurile mele, şi, oricât de panicată ar fi fost lumea din jur, am găsit multe motive de bucurie...

Iarnă grea

30-1În sfârşit, a venit iarna. Şi ce iarnă! Cu cât lumea îşi dezvoltă posibilităţile tehnice, cu atât devine, în alte diverse domenii, mai neputincioasă. Am trecut în viaţa mea de peste şapte decenii prin multe greutăţi: inundaţii, viscole, cutremure, dar niciodată nu s-a făcut atâta zarvă, atâta panică şi atâta neputinţă. Azi, când şi un copil de 5 ani foloseşte un telefon sofisticat, veştile circulă greu, greu, greu de-a lungul şi de-a latul ţării, parcă ne-am trimite starea vremii după semnul porcului, cu paiul în gură. Troienele se iau la întrecere cu parcurile de maşini, iar oamenii nu se mai iau la luptă cu nămeţii şi aşteaptă, comozi, să le facă alţii drum până la pâine.

O alternativă

28-1A trecut ceva vreme de când v-am vorbit de un loc deosebit, un cămin de bătrâni dintr-o localitate mică, dar foarte frumoasă. Locul acela mi-a rămas la suflet. Într-o curte largă, cu câţiva copaci uriaşi, se înalţă o clădire curată şi prietenoasă, unde sunt adăpostiţi aproape 80 de bătrâni. Tristeţea bătrâneţilor este mângâiată aici de o echipă de oameni deosebiţi. Sigur că bătrâneţea este foarte tristă. Unii sunt uitaţi de familie, alţii nu mai ştiu de ai lor sau alţii nici măcar nu mai ştiu pe ce lume sunt...

O alternativă

28-1A trecut ceva vreme de când v-am vorbit de un loc deosebit, un cămin de bătrâni dintr-o localitate mică, dar foarte frumoasă. Locul acela mi-a rămas la suflet. Într-o curte largă, cu câţiva copaci uriaşi, se înalţă o clădire curată şi prietenoasă, unde sunt adăpostiţi aproape 80 de bătrâni. Tristeţea bătrâneţilor este mângâiată aici de o echipă de oameni deosebiţi. Sigur că bătrâneţea este foarte tristă. Unii sunt uitaţi de familie, alţii nu mai ştiu de ai lor sau alţii nici măcar nu mai ştiu pe ce lume sunt...