Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

550 31 1Mă apropii de 80 de ani. Aş minţi dacă v-aş spune că asta nu mă întristează. Eu nicio clipă nu mi-am pierdut cheful de viaţă. Am avut noroc că am fost sănătoasă, e adevărat că am avut o copilărie grea, dar o mamă puternică, și ea m-a ajutat să nu simt tristeţea ei, am avut o căsnicie minunată şi m-am bucurat de succes în profesia mea extraordinară. Toate acestea m-au făcut să nu simt trecerea anilor, şi azi mi se pare că a fost un vis scurt, dar frumos. Ar trebui să-I mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă pentru tot ce mi-a dăruit. Dacă mă gândesc bine, în viaţa mea s-a legat totul firesc, fără să fie nevoie să mă rog de nimeni. Poate au fost bune şi alegerile mele, inspirate, când trebuia să schimb cu curaj drumul pe care s-o apuc. Îmi amintesc că în anul 1963 am fost invitată să joc la Revistă, după trei ani de rezidenţiat la Braşov. Mulţi din jurul meu mă îndemnau să n-o fac - biata Revistă, cenuşăreasa teatrului românesc, mereu hulită de specialişti şi adorată de public. Dar ea l-a pus pe frontispiciu pe Constantin Tănase şi a dat publicului comici de geniu ca Puiu Călinescu. În ciuda sfaturilor binevoitoare, am ales Revista. Ea m-a dus la Paris cap de afiş împreună cu Mircea Crişan, ea m-a propulsat în televiziune şi am prezentat Festivalul „Cerbul de Aur” după care am primit totala adeziune a românilor. Deci am ales bine. Când în 1969 Teatrul de Comedie m-a invitat să joc în „Galy Gay” de Brecht iar m-am lovit de sfătuitori. Jucam la Revistă cu succes în spectacolele scrise de Puişor Maximilian, soţul meu. Părea că nu trebuia să plec de aici. Dar Puişor mi-a spus „Du-te să joci marele repertoriu, că la Revistă poţi juca oricând”. Am plecat cu emoţie însă la Teatrul de Comedie, care se bucura de un mare renume. O altă alegere bună. Am jucat multe piese celebre, cu regizori celebri şi cu succes de ani şi ani: Cehov, Brecht, Machiaveli, O. Wilder, Băieşu, Sebastian. „Preşul” lui Băieşu s-a jucat 18 ani! „Peţitoarea” lui Wilder, 15 ani. „Plicul” lui Rebreanu, 12 ani. Ei! Am multe de povestit, dar ne mai întâlnim şi altădată.

550 31 3

550 31 2

Add comment


Security code
Refresh