Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Când şcolarii îi aplaudă pe Puccini şi pe Pavarotti...

...În vreo jumătate de veac, în care mi-am luat cel puțin săptămânal doza pentru suflet și cuget în sălile de teatru, rar m-a emoționat publicul cum au făcut-o câțiva copilandri recent, în cadrul Festivalului Internațional al Teatrului Contemporan de Animație „ImPuls” Țăndărică. În scenă, „Prințesa Turandot”, un spectacol rar prezentat pentru spectatori de la 6 ani în sus, la alese cote artistice, de Teatrul pentru copii și tineret „Ariel” Târgu-Mureș. Spectacol pe un scenariu realizat de experimentatul regizor Traian Savinescu, după Carlo Gozzi și Friedrich Schiller, într-un decor absolut de vis (semnat de magiciana Eugenia Tărășescu-Jianu), cu păpuși mari, dragoni și splendide haine orientale, într-o beție de culori și sub muzica divină a lui Giacomo Puccini. Era o dimensiune mai veche a regizorului Traian Savinescu, îmbinând admirabil animația cu arii din opere celebre, ca o fereastră spre teatrul muzical, susținut cu atâta succes de Opera Comică din București... Splendoarea spectacolului „Prințesa Turandot” a născut un fior nobil între atât de tinerii spectatori, care, incredibil, înălțător, au început să aplaude lung când s-a încheiat o arie a nemuritorului Luciano Pavarotti! Mi s-a părut cel mai frumos compliment adus Artei scenice de o mână de școlari, de unde laude (părinților și profesorilor!) pentru pregătirea lor de bogați spectatori ca la teatru. Și un semn de încredere în maturitatea tinerilor spectatori români.

Ţăndărică, mai tânăr ca niciodată la… 70 de ani!

…S-a născut dintr-o așchie de copac. Italienii l-au botezat Pinocchio, noi i-am zis Țăndărică. Păpușa care avea să crească în fascinație și adevăr atâtea generații de copii. Din 1945 încoace. Anul acesta, Țăndărică - devenit o stare de spirit, un Fenomen românesc care a străbătut lumea - a împlinit 70 de ani! Iar Teatrul bucureștean cu nume magic în lumea copiilor și a părinților a onorat această aniversare cu un superb Festival Internațional al Teatrului Contemporan de Animație „ImPuls” (7-18 noiembrie). A fost mai mult decât un Festival cu trupe vestite din Belgia, Bulgaria, China, Italia, Polonia, Spania și România (teatre din Baia Mare, Brașov, București, Cluj, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Sibiu, Târgu-Mureș, Timișoara). A fost refacerea unei Istorii miraculoase, de la „Țăndărică pe mările Sudului” (primul spectacol, în 1945) la evantaiul superb de producții ale magicianului Cristian Pepino din ultimii 30 de ani! De la directoratul Elenei Pătrășcanu (1945-1947), al extraordinarelor Margareta Niculescu (1949-1984) și Michaela Tonitza Iordache (1986-2010), la cele al regizorului Radu Boroianu (1984-1986) și al actualului manager, remarcabilul Călin Mocanu.

Un Proiect pentru Seniorii teatrului românesc!

...Mă număr printre cei care am susținut (și în scris!) excelentul Proiect 9 G al Teatrului Național București și al Centrului de cercetare și creație teatrală „Ion Sava”. Un Proiect Noua Generație pentru tineri actori, regizori și scenografi, cu câteva realizări remarcabile, „ArtOrchestra” însemnând un spectacol încântător, cerut și aplaudat de mai toate orașele României.

Nemuritorii de la FNT. Astăzi, Gina Patrichi!

...Festivalul Național de Teatru, pe scurt FNT, ediția a XXV-a, a intrat în istorie. Ca o Sărbătoare, cu lumini, umbre, comentarii de tot felul. Pentru mine, cele mai frumoase, tulburătoare spectacole produse de FNT au fost cele cinci vernisaje de expoziții fotografice dedicate unor titani ai scenei românești: Gina Patrichi - „Mirajul seducției”, la Teatrul Bulandra; Amza Pellea - „Amza” și Ștefan Iordache - „Iordache”, la Teatrul Național; „Gellu Naum 100” (expoziție realizată de Fundația cu același nume) și George Constantin - „Forța expresiei” la Teatrul Metropolis.

Ioan Petru Culianu a urcat triumfal pe scenă!

...De regulă, marii filosofi nu evadează din împărăția bibliotecii, acolo își clădesc Lumea lor nemuritoare. Hegel și Kant n-au ajuns niciodată pe scenă, cu publicul în față, au rămas retrași în sfere, pentru mulți ermetice, în fenomenologia spiritului și rațiunea pură. Din fericire, noi avem doi filosofi geniali, care au extins sublimul rațional și în templul Thaliei, înnobilându-l. „Ifigenia” lui Mircea Eliade a făcut carieră. Acum a urcat pe scenă și discipolul lui de geniu, Ioan Petru Culianu, preocupat tot de mitul antic. Cu unica sa piesă de teatru, „Oreste Regele Sunetelor”, inclusă între „Fugile” filosofice fără pereche. Singura piesă scrisă de cel născut, în 1950, la Iași și dispărut prematur, la 21 mai 1991, asasinat într-o toaletă a Universității din Chicago.

„În largul mării“, căutând libertatea adevărată

...Un spectacol rar, dintre acelea care te fac să râzi amar, te pun pe gânduri și te încântă artistic. L-a oferit Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău în Festivalul Teatrelor Dunărene, abia încheiat la Giurgiu. Piesa de la care a plecat remarcabilul regizor Petru Hadârcă (totodată și directorul cu atâtea idei al teatrului basarabean) este „În largul mării” de reputatul dramaturg polonez Slawomir Mrozek. Un text scris în 1963, însă actual, semn că omul este mereu pus în situații-limită, luptând să supraviețuiască.

La „Fest(in) pe Bulevard“ şi amintirile sunt respectate!

...Acum o săptămână, în București, a început a III-a ediție a Galei Teatrului Nottara, intitulată „Fes(in) pe Bulevard”. O aluzie la faptul că „Nottara” este considerat un teatru de (pe) bulevard, dar și o realitate care spune că avem și un Bulevard al teatrului divers, de calitate. Un Festival cu 24 de spectacole din țară și din străinătate, lansări de carte, colocvii și „Călătoria” regizorului Gavril Pinte începută în teatru, continuată într-un autobuz londonez cu etaj prin Bucureștiul iubit. În vremuri când nu ne sunt apreciate cum se cuvine Valorile, în general, și cele plecate în ceruri, în special, Teatrul Nottara a avut o remarcabilă idee de a oferi în această ediție de „Fest(in)” și o secțiune „In Memoriam”.

Ploaie de Festivaluri, secetă de concluzii!

…Ca o sfidare a crizei financiare tot mai profundă, în lumea noastră teatrală plouă cu Festivaluri. Există un maraton de Festivaluri în mai toate teatrele profesioniste, ba și Gale ale teatrelor independente, teatrelor pentru copii și tineret, de păpuși. Unii susțin că sunt prea multe Festivaluri, că se risipesc în van fonduri ce ar putea fi utilizate mai bine.

Teatrul scurt pe termen lung...

... Când, în noiembrie 1976, la Oradea, se lansa un Festival de teatru scurt, regizori, actori și spectatori aveau să descopere frumusețea spectacolului condensat. Câțiva cronicari dramatici au susținut chiar că nașterea Festivalui a fost grăbită și de superbele texte de teatru scurt semnate, pe atunci, de Teodor Mazilu și Dumitru Solomon.

„Münchhausen“, star la Festivalul „George Enescu“

…Serbările galante ale remarcabilului Festival „George Enescu”, ediția a XXII-a, a oferit printre atâtea momente notabile și un eveniment absolut inedit: s-a prezentat „Münchhausen - Stăpânul minciunilor”, întâia operă pentru copii înscrisă pe firmamentul vestitului Festival, ajuns, ca valoare, al treilea din lume. Evenimentul s-a datorat extraordinarei soprane de ecou mondial Felicia Filip, care, în numai un an de directorat, a oferit Operei Comice pentru Copii o altă viață, o aureolă aparte, cum a fost această ultimă premieră, opera compusă de maestrul Dan Dediu (și spectaculos dirijor al orchestrei), pe libretul germanului Holger Siemann. N-a fost doar o seară magică pentru copiii peste 14 ani, ci un regal și pentru adulți, meritul revenind remarcabilului regizor Cristian Mihăilescu și echipei sale de cinci stele, care au știut să respecte povestea, să o întinerească și să o îmbogățească în sensuri noi. Dintr-o superbă Echipă de creație remarc armonia mișcării scenice adusă de reputatul coregraf Răzvan Mazilu, dansul celor 13 văcuțe declanșând ropote de aplauze. Laude pentru creatoarele încântătoarelor costume și decoruri (Andreea Rotaru și Daniela Drăgulescu), ca și designului video de efect al lui Bogdan Nedelcu. Cum să nu fie un spectacol de zile mari când ai și minunați actori, distinși interpreți de operă, însă cu acuratețe și în ludicul lor dramatic: Daniel Filipescu (Münchhausen), Valentin Racoveanu (Münchheim), Andreea Iftimescu (Frau Kern), Ștefan Schuller (Actorul; Creditorul), Lisbeth (Raluca Oprea). Cu toții valoroși, entuziaști, impecabili în interpretare, respectând meseria, cât și publicul juvenil, elogii Orchestrei și Ansamblului de balet ale Operei Comice pentru Copii.

Dada, da’ nu pentru începători!

…La anul, mai exact la 6 februarie 2016, se va împlini un veac de când s-a lansat curentul-revoltă Dada, avându-l la timonă pe românul Tristian Tzara, la „Cabaret Voltaire”, în Zürich. Cu gândul mai mult la data istorică decât la fenomenul subcombat, inventivul regizor Radu Afrim a structurat Gala tânărului actor Hop (al cărui director a fost în ultimii trei ani) pe literatura dadaistă, într-un concept „Dada” în regim de „Vacanță la mare”, voit „Un exercițiu liber pentru realizarea căruia se acceptă orice formulă estetică având ca suport un poem, o proză sau o operă de artă dadaistă”. La o primă vedere, un interesant act de cultură ediția a XVIII-a a Galei tânărului actor, organizată impecabil de UNITER și Vox Maris Grand Resort Costinești (patron Nicușor Năstase). La o analiză obiectivă, dadaismul s-a dovedit o căciulă prea mare, un univers nu prea înțeles pentru tinerii actori de 22-24 de ani, încorsetați, blocați de mișcarea dadaistă. De unde, destul plictis, concurenți mai puțini ca la edițiile anterioare! Absolut de acord cu Ion Caramitru, președintele UNITER, care, în Colocviul ce a urmat Galei, declara că o asemenea tematică, a dadaismului, se preta unor actori între 32 şi 35 de ani!