Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Moartea, fan Manchester United!

mircea_m_ionescu… În România, din fericire, se scrie teatru. N-am să spun că se scrie mult, ci şi bine. O dovedesc numeroasele concursuri de dramaturgie, nobilă intenţie. Din păcate, numai intenţie, căci organizatorii acestor concursuri cu sute de texte, de la directorii de teatre la cei care dau banii pentru premii, cred că important este doar să se scrie şi abandonează ideea la jumătatea drumului. Fiind vorba însă de dramaturgie, nu de poezie, proză sau critică literară, textele premiate (cel puţin) trebuie şi jucate!

Cine nu-l lasă pe Marx să moară?

mircea_m_ionescu... Scriitor de mare succes, fie că se dedică dramaturgiei şi cronicii literare, fie prozei sau poeziei, Horia Gârbea a revenit recent pe scenă, în aplauze. Cu un text („Cine l-a ucis pe Marx?”), montat în urmă cu opt ani la Târgovişte, care acum însă, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, s-a transformat seducător într-o comedie muzicală ce va face carieră. Stimulat de Lucian Sabados, nu doar rafinat director de teatru, ci şi de scenă (totodată şi un muzician de elită), Horia Gârbea a scris şi rescris cu patimă şi har textul, l-a completat, acordându-l la regulile musical-ului, dar şi la prezentul bolnav. Iar spectacolul acesta, de public şi de ţinută artistică, demonstrează ce forţă are această rară (la noi!) minunată simbioză dramaturg-regizor.

Alexandru Repan, Crai de Legendă

mircea_m_ionescu… La „Metropolis”, seria recitalurilor de excepţie a fost deschisă cu un regal. Actoricesc şi literar. Sărbătorind şapte decenii de viaţă sub „Craiul soare” şi 45 de ani scrişi în filigran de aur ca un inegalabil creator de Frumos, Alexandru Repan a oferit, sâmbăta trecută, un sublim spectacol de gală: „Pagini din Craii de Curtea-Veche”. Bijuterie dramatică, adaptată după Mateiu Ion Caragiale şi regizată de uriaşul Artist Alexandru Repan.

O săptămână de magie „festCo”

mircea_m_ionescu… Epilogul lui „festCo” 2010, culminând cu Gala Laureaţilor, a fost inspirat inclus într-un reuşit spectacol de magie, asigurat de trupa profesionistă a lui Andrei Teaşcă. În fapt, întregul „Festival al Comediei Româneşti” a însemnat o minunată magie, a Teatrului, care o săptămână întreagă i-a furat pe cei îndrăgostiţi de Thalia din mizeria străzii, bălăcăreala politică şi drama economico-socială a prezentului. În „Templul Teatrului” s-a râs sănătos, fie şi în regim de criză, altfel spus cu mai puţini invitaţi, iar unele dintre spectacolele alese fiind văzute doar de juriu (Sanda Manu, Marina Constantinescu, Vladimir Găitan) la ele acasă, inclusiv la Chişinău.

Se poate şi cu piese româneşti!

mircea_m_ionescu… Primăvara înseamnă, printre altele, şi anotimpul festivalurilor în teatrul românesc. Timişoara, Bacău, Sărbătoarea Shakespeare, de la Craiova şi Bucureşti, Buzău, Satu-Mare, iar acum, Festivalul Comediei Româneşti - festCo. Toate sfidând nemiloasa criză şi demonstrând că teatrul românesc nu poate fi ucis de nimeni şi nimic.

Nemuritorul Hamlet

mircea_m_ionescu… Un minunat oltean, nebun după Shakespeare, ctitorul Festivalului Internaţional ce poartă numele uriaşului Will, cine altul decât Emil Boroghină, a avut o idee senzaţională pentru ediţia din acest an, a VII-a, „Constelaţia Hamlet”. Altfel spus, tot evenimentul s-a canalizat pe capodopera dramaturgiei universale, festivalul fiind dedicat total lui Hamlet. La Craiova şi la Bucureşti, teatre din lumea-ntreagă au venit cu versiuni, care de care mai interesante, mai şocante. Trupe din Lituania, Italia, Japonia, Polonia, China, Anglia, Germania, Coreea de Sud, SUA şi, firesc, România au oferit un încântător evantai de montări şi interpretări, clasice sau experimentale.

Magicianul Hausvater

mircea_m_ionescu…Există oameni pentru care creaţia înseamnă unica metodă de supravieţuire. Aceasta ar fi morala ultimei premiere de la Teatrul Evreiesc de Stat, „Păpuşarul”, de francezul Gilles Segal, montată de remarcabilul Alexander Hausvater. Creaţia este raţiunea suficientă a păpuşarului polonez din piesă, Samuel Finkelbaum, un evreu evadat din lagărul de concentrare de la Birkenau. El se refugiază într-un bloc din Berlin, unde refuză să accepte, la cinci ani de la capitularea naziştilor, că al doilea război mondial s-a încheiat: „Să vină Stalin să-mi comunice personal asta”! În chilia lui, o nouă lume şi o altă închisoare, Păpuşarul refuză ororile războiului, printre care şi uciderea în lagăr a celor dragi, în frunte cu soţia Rachela, însărcinată. În mansarda despărţită de lume printr-un grilaj la uşă îşi retrăieşte Viaţa, refuzând Moartea, prin spectacolul de păpuşi pe care-l pregăteşte o întreagă societate recreată, reînviată, pentru că nu-i pot dispărea din minte şi din suflet Rachela, păpuşa uriaşă cu care doarme în pat, părinţii, rabinul, medicul. Povestea Păpuşarului din Lodz, una din milioanele de istorii ale Holocaustului, e un semn al persistenţei Vieţii şi libertăţii prin creaţie, o sfidare nu doar a morţii fizice, ci şi psihice. Iar apariţia, în final, a prietenului Schwartzkopf (excelent interpretat de Rudy Rosenfeld) tonifică dimensiunea morală a omului.

„Bacovia” între yankei, samurai şi un Star din Nord

mircea_m_ionescu… Vrând să-şi apere nu sărăcia, ci bogăţia morală, nevoile şi neamul, Teatrul românesc se zbate să supravieţuiască. Deocamdată, reuşeşte! O dovadă o reprezintă şi evantaiul de Festivaluri (fie şi în regim de criză!) din toată ţara, culminând cu fascinanta „Galaxie Hamlet”, care abia a început în Festivalul Internaţional Shakespeare, la Craiova şi Bucureşti. Despre nemuritorul Will se va vorbi după „ultima cortină”. Acum, un popas în Bacău, unde abia s-a încheiat Festivalul Internaţional de Teatru-Gala Star „One Man Show”. Un Festival închinat Măriei Sale Actorul…

„Elveţia” din cantonul Petroşani

mircea_m_ionescu… Când îşi dau mâna doi performeri ai comediei, un dramaturg - Cornel Udrea şi un regizor - Cristian Ioan, spectatorii trebuie să se ţină bine, să nu leşine de râs şi să nu cadă pe gânduri. Ca la ultima premieră a Teatrului Dramatic „I.D. Sârbu” din Petroşani, „Românie dragă, Elveţia mea”. Elveţia înseamnă, fireşte, visul, locul cu oameni fericiţi, la care tinde ingenua Melania (parcă, numai ea!). România este cea pe care o ştim, ţara în care trăim ca într-un „reality show” mamut, unde totul se vinde şi se cumpără, dezumanizându-ne...

„Dacă n-ai mai fi”, Actorule…

mircea_m_ionescu…Psihologia cuplului, de la tandreţe la violenţă, de la sacrificiu la trădare, i-a preocupat mereu pe dramaturgii din întreaga lume. În ultima vreme, un tânăr scriitor francez atras de „tema” relaţiilor în tandem, Florian Zeller (născut la 28 iunie ’79, la Paris), se bucură, întâmplător sau nu, de generozitatea scenelor bucureştene ce l-au găzduit de două ori în ultimii ani. Cu piesa „Celălalt”, în mai 2008, la Metropolis, beneficiind de jocul excelent al Monicăi Davidescu şi Cristi Iacob, iar, mai nou, cu premiera de la Teatrul Foarte Mic, „Dacă n-ai mai fi…” (titlul original: „Si tu mourais”). Sigur, scriitura este girată de Premiul Academiei Franceze, din 2006, acordat pentru „teatru tânăr”. Ceea ce nu mă împiedică însă să afirm că este o piesă obişnuită, ce numai prin „teatru tânăr” nu şochează. Este o povestioară tipic franceză, cu trama (sau drama) ei, neliniştile galopante ale unei soţii (Anne, medic) care, după moartea soţului (Pierre, dramaturg!) într-un accident de maşină, descoperă însemnările unei viitoare piese ce-i sădesc gândul negru că a fost înşelată. Posedată de această îndoială ce o macină (nu întâmplător autorul are şi un roman intitulat „Fascinaţia răului”!), soţia porneşte o „anchetă” personală, chestionându-i pe cel mai bun prieten al dramaturgului (Daniel) şi pe tânăra actriţă Lora, potenţiala amantă. Este o investigaţie psihologică la care publicul participă direct, iar autorul are meşteşugul de a menţine mărturisirile şi confruntările în ambiguitate, ceea ce oferă fiecărui spectator dreptul la răspunsul lui, bazat, în echivocul final, pe vocea raţiunii, dar şi pe slăbiciuni sufleteşti.

La „Rapsodia”, Stela, Arşinel şi Muraru declanşează „nebunia”!

mircea_m_ionescu… N-aş fi crezut că, la 5 (cinci) ani de la premieră, un spectacol poate avea atâta prospeţime, ritm şi farmec, cum am descoperit, zilele trecute, la „Tănase”! În Sala „Rapsodia” s-a declanşat nebunia de cum a început musical-ul „Omul care a văzut moartea”, de Octavian Sava şi Marius Ţeicu, râsul în cascadă şi bună-dispoziţia electrizând asistenţa. De „vină” au fost piesa lui Victor Eftimiu (după care s-a realizat musical-ul), regia lui Constantin Dicu şi senzaţionala poftă de joc a minunaţilor actori, având în capul listei pe Stela Popescu, marea doamnă a scenei româneşti (nu doar revistă, ci şi teatru dramatic, venindu-mi în minte memorabilul rol, de acum un sfert de veac, la Comedie, în „Turnul de fildeş”!), pe Alexandru Arşinel, un veritabil Sir al umorului de substanţă, şi pe irezistibilul Vasile Muraru, actor de mare profunzime. Mă încumet să afirm că această modernă montare a lui Constantin Dicu, la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, cu toate ingredientele genului (muzică şi dans de ţinută), cu furtuna de gaguri actuale, rostite fără a se sări calul, foamea de spectacol la înălţime a tuturor celor care au urcat pe scenă a îmbogăţit Istoria - şi aşa de poveste! - a textului lui Victor Eftimiu, unul de referinţă în dramaturgia românească.